marți, 10 ianuarie 2006

Agonia opozitiei democratice

CRISTINA DIAC

"Trebuie sa facem azi un pas inapoi, ca sa putem face doi inainte maine", spunea Gheorghiu-Dej in ianuarie 1945, intr-o sedinta a conducerii Frontului National Democrat. Pasul inapoi, in decembrie 1944, s-a numit Guvernul Radescu. Comunistii se declarau insa decisi sa termine cu aceia datorita carora ajunsesera la guvernare.

Sub pretextul indeplinirii defectuoase a prevederilor Conventiei de Armistitiu, reprezentantii Frontului National Democrat (FND) au sabotat prin toate metodele cele doua guverne Sanatescu. La capatul uneia din multele crize guvernamentale, generalul Constantin Sanatescu si-a inaintat demisia la sfarsitul lunii noiembrie 1944. Reprezentantii Partidului Comunist reclamasera instalarea de urgenta a unui guvern al FND-ului, alianta dominata de partidul sprijinit de Moscova. Lucrurile curgeau inevitabil catre acapararea de comunisti a puterii depline in stat. Acest lucru nu s-a intamplat insa in decembrie 1944. Ocupata cu operatiile militare, Moscova a mai acordat o perioada de respiro partidelor "burgheze", regelui, vechiului sistem politic din Romania in genere. Vremea clarificarilor nu sosise deocamdata. La putere a fost adus un nou guvern de coalitie, girat de asemenea de un general in calitate de premier – Nicolae Radescu.
IMPROVIZATIE. Nu a trecut proba timpului nici noua solutie gasita de regele Mihai (factorul constitutional abilitat sa numeasca primul-ministru, conform Constitutiei din 1923 repusa in vigoare la finele lui august 1944). Guvernul Radescu s-a nascut si si-a desfasurat activitatea sub semnul provizoratului. Si asta nu neaparat din cauza unor determinari de natura obiectiva, cum ar fi razboiul aflat in plina desfasurare, perspectiva indepartata a semnarii tratatelor de pace, posibilitatea organizarii de alegeri in care cetatenii sa-si exprime optiunea pentru o formatiune politica sau alta. Guvernul Radescu a fost tot o improvizatie, confruntandu-se cu exact aceleasi probleme ca si precedentele de dupa 23 august 1944.
Guvernul instalat la 6 decembrie pastra aceeasi structura de coalitie ca si cel de-al doilea Guvern Sanatescu. La fel cu precedentul cabinet, nici Guvernul Radescu nu a "marcat prea multe puncte" la capitolul longevitate. Instalat in decembrie 1944, si-a incheiat existenta in februarie 1945. In numai sase luni, Romania schimbase trei guverne. Deosebirea principala dintre Guvernul Radescu si cel care l-a precedat a constat in faptul ca partenerii de guvernare FND-isti au devenit mai nerabdatori. Au trecut la folosirea pe scara mai mare si mult mai frecvent a metodelor violente. Atacurile asupra prefecturilor si primariilor au devenit mai dese si mai dure, numarul mitingurilor cu mai multi participanti a crescut de asemenea. Atacurile in presa la adresa adversarilor politici au devenit si mai dure.
FIGURI VECHI. Gheorghe Gheorghiu-Dej a sintetizat intr-o sedinta a FND-ului politica dusa de comunisti in perioada imediat urmatoare lui 23 august astfel: "Daca e nevoie sa facem un pas inapoi, ca sa putem face doi inainte, asa trebuie sa procedam". In noul guvern, partidelor zise istorice le-au revenit sapte ministere, iar coalitiei dominate de comunisti opt. Au mai fost numiti si 15 secretari de stat, dintre care trei militari de cariera la Ministerul de Razboi. FND-ul nu a obtinut nici de aceasta data mult solicitatele Ministere de Interne si de Razboi. Teohari Georgescu a fost insa mentinut ca subsecretar de stat la Interne, portofoliu detinut pentru mai multa siguranta de insusi primul-ministru. De asemenea, Petru Groza, presedintele Frontului Plugarilor, "bratul armat" al comunistilor in lumea rurala, si-a pastrat postul de vicepremier.

MINISTRII FND
In cel de-al treilea guvern al Romaniei de dupa 23 august, coalitia dominata de comunisti a obtinut portofoliile Justitiei, Educatiei Nationale, Muncii, Asigurarilor Sociale, Lucrarilor Publice, Sanatatii si Asistentei Sociale, Comunicatiilor si pe cel al Nationalitatilor Minoritare.
Dintre "vedetele" Partidului Comunist care figurau si in continuare pe lista guvernamentala se numarau Lucretiu Patrascanu la Justitie si Gheorghe Gheorghiu-Dej, la Comunicatii.