marți, 21 februarie 2006

Editorial: Coroana si pumnul

LAVINIA BETEA

Atmosfera tensionata a anului 1945 este adesea redata prin finalul uneia dintre intalnirile regelui Mihai cu adjunctul ministrului de Externe al URSS, A. I. Vasinski. Invocand spiritul intelegerilor de la Yalta, regele si-a exprimat dezacordul asupra compozitiei democratice a guvernului Romaniei. "Yalta sunt eu!" s-ar fi maniat demnitarul sovietic, intarindu-si afirmatia cu un pumn in masa de discutii. Trantind usa in urma, a pus apoi punct sonor intalnirii.
Cand pumnul lui Vasinski clatinase temeliile tarii, fara indoiala insa ca regele nu cunostea palmaresul sinistrului personaj in a face unelte din oameni. Nu stia ca in anii "marii terori staliniste" Vasinski fusese procurorul general al Uniunii Sovietice. "Procurorul de trista faima" era, se spune, si autorul regiei, proceselor publice incheiate cu sentinta condamnarii la moarte a membrilor "vechii garzi leniniste". Dupa asemenea succese, pe el il alesese Stalin ca misionar pentru imbogatirea imperiului sovietic cu noi teritorii.
Pumnul lui Vasinski era insa efectul surpriza al diversitatii si subtilitatii metodelor utilizate de sovietici. Cu ajutorul documentelor din arhivele Moscovei, puse in circuitul romanesc, putem avea acum o imagine de ansamblu asupra lor. Pedeapsa (in cazul expus – comportamentul jignitor si absolut neobisnuit in fata unui rege) ori recompensa (in extrema – decorarea regelui cu "Ordinul Victoria") erau dozate si administrate functie de recomandarile unor observatori "in teren". Periodic, analiza datelor culese prin intermediul unor personaje plasate in anturajul liderilor politici si al regelui se expedia la Moscova. In 20 mai 1945, bunaoara, loctiitorul presedintelui Comisiei Aliate de Control, I.Z. Susaikov, informa Moscova despre situatia politica interna din Romania. Impresionantul raport este rezultatul evident al actiunilor mai multor agenti corespunzator instruiti. Sub lupa lor critica se afla deopotriva liderii comunisti, actiunile partidelor democrate, membrii guvernului Groza si regele.
"Regele si camarila" se intituleaza pasajul care reda relatiile si posibilitatile de influenta in Palatul Regal. "Regele Romaniei, Mihai, este tanar si nu straluceste prin calitati intelectuale deosebite" e inceputul deloc magulitor al portretului Suveranului. Identificarea defectelor adversarului – pe linia supraestimarii lor chiar – este un prim pas al algoritmului de constructie a unui plan de masuri pentru scopurile dorite. "Nu are pareri ferme si convingeri personale in probleme de principiu" – slabiciuni care-l fac si mai vulnerabil in raport cu interesele sovieticilor. Periculoase sunt insa "partidele istorice" care-l tin sub control. In traditie comunista, critica este completata de autocritica: "Tinand seama ca noi nu am lucrat cu regele, situatia nu a fost in aceasta etapa a luptei politice din Romania in favoarea noastra, mai ales, cand englezii si americanii au inceput sa-l copleseasca pe rege cu cadouri, printre care doua automobile (unul fiind «Willy’s») si altele". Conform raportului, situatia e pe punct de remediere. Dovada a influentei exersate asupra regelui, acesta a petrecut o zi intreaga printre aviatorii sovietici, a semnat decrete si legi pe care inainte refuzase sa le promulge. In esenta, "face mai putine greutati". Si, se lauda Susaikov: "In toate problemele personale mi se adreseaza mie. Astfel mi-a cerut pentru el cauciucuri si cand le-a primit, a trimis pe aghiotantii sai pentru a-mi explica multumirile sale; fumeaza numai tigari rusesti, primite de la mine, etc". Din document reiese ca simultan, relatii asemanatoare au fost cultivate si cu personajele apropiate regelui: maresalul Palatului, Negel, secretarul personal al Suveranului, Mircea Ionitiu, aghitantul sau, capitanul Vergotti.
Documentul se aseamana rapoartelor redactate de ofiterii serviciilor speciale cand descriu succesele actiunilor de invaluire in anihilarea ori manipularea unui pretins colaborator. In cazul regelui Romaniei, sarcina se dovedeste grea, de vreme ce Susaikov propune "sa nu se economiseasca mijloace pentru activitatea cu regele". Iar ofiterii sovietici ce urmeaza a fi alesi pentru aceasta, sa fie bine pregatiti (cunoscatori de franceza si engleza, culti si manierati in societate).
Cand "zaharelul" acestor manevre n-a mai dat rezultate, pumnul lui Vasinski a zguduit masa tratativelor. Din pacate, asemenea momente intrate in memoria colectiva prin marturiile unor participanti, nu se regasesc in documentele oficiale ale timpului cand s-au petrecut. Iar productiile memorialistice sunt amprentate de uitare, interesele ori simpatiile autorilor.
Mai tarziu, in spiritul comunismului-national care propaga versiunea instaurarii regimului prin forte proprii, liderii comunisti refuza sa-si aminteasca tensiunea provocata de "greva regala". Armatele sovietice fiind retrase din tara, nu-i mai avantaja sa evoce nici ajutorul pumnului lui Vasinski. "Ce sprijin sa aiba, sa fi avut?" – intreaba retoric Gheorghiu-Dej, cu referire la rege, in noaptea din cumpana anilor 1960-1961, sarbatorind Revelionul cu tovarasii sai. "A declarat greva – zice el –, asa-numita greva, dar cine, nici un caine n-a latrat macar (si-atunci) noi am continuat".