marți, 21 februarie 2006

Regele parasit

PAULA MIHAILOV CHICIUC

Dupa declansarea "grevei regale", Mihai I a asteptat sprijinul anglo-americanilor in lupta sa indirecta cu URSS. Va constata ca declaratiile comune ale celor doi aliati erau formale. Tacerea si neimplicarea diplomatilor de la Bucuresti in sustinerea actiunii lui au dus la dejucarea planurilor de demitere a Guvernului Groza.

Prima parte a "prizonieratului" autoimpus al "grevistului" Rege Mihai s-a consumat la Palatul Kiseleff (actualmente sediul unei importante institutii bancare), unde tanarul monarh s-a retras impreuna cu mama sa, Regina Elena. Alaturi de ei au ramas si aghiotantii regali, amenintati cu moartea de insusi presedintele adjunct al Comisiei Aliate de Control, generalul I.Z. Susaikov, care-i considera vinovati pentru deciziile Suveranului. De aceea, opina generalul, meritau impuscati.
JOCURI POLITICE. In ciuda declaratiilor de sustinere a Regelui si actiunii sale, Ministerul de Externe britanic si Departamentul de Stat al SUA au cerut reprezentantilor lor la Bucuresti sa nu se implice in politica interna romaneasca. Cei doi "aliati" faceau practic un joc dublu – il incurajau pe Rege sa actioneze contra sovieticilor, dar totodata nu se angajau cu nimic concret. In nota trimisa Regelui de la 19 august, Foreign Office-ul scria negru pe alb: guvernul britanic nu recunoaste Guvernul Frontului National Democrat. Totodata, "nu doreste sa dea nici un fel de sfat sau incurajare Regelui, intrucat nu ar fi in stare sa-l protejeze pe Rege si pe liderii opozitiei de urmarile unei incercari de a rasturna Guvernul Groza".
PRESIUNI SOVIETICE. Profitand de neimplicarea occidentalilor, URSS cucerea treptat teren. La 21 august, consilierii Susaikov si Pavlov l-au vizitat pe Rege insistand sa faca o declaratie publica prin care sa "demaste" amestecul SUA si Marii Britanii in treburile interne ale tarii si sa recunoasca faptul ca nu are nimic de obiectat Guvernului. Sovieticii considerau Romania o tara invinsa, la discretia lor. In consecinta, la 23 august, adjunctul Comisiei Aliate de Control, generalul Susaikov, revine la Palat declarand ca "Guvernul sovietic se pronunta in modul cel mai categoric impotriva demisiei guvernului Groza". Practic, sovieticii raspundeau acum scrisorii lui Mihai, de la 20 august. Dar acesta nu se lasa intimidat. Suparat pe incapatanarea lui Mihai I, Susaikov ameninta: "Se va lasa cu lacrimi".
La 23 august, la initiativa generalului Susaikov, a fost convocata sedinta Comisiei Aliate de Control, in cadrul careia sovieticii le-au reprosat anglo-americanilor "caracterul incorect al actiunii lor" de a cere Regelui sa demita Guvernul. Rusii au invocat chiar Regulamentul Comisiei, care cerea ca fiecare decizie luata sa aiba acordul tuturor celor trei componenti ai sai.
INCA O BATALIE PIERDUTA. Prima intrunire a Consiliului Ministrilor Afacerilor Straine a avut loc la Londra intre 11 septembrie si 20 octombrie 1945. In ceea ce priveste Romania, guvernele american si englez s-au declarat impotriva recunoasterii guvernului Groza. Contrazicandu-i, comisarul national pentru Afaceri Straine, I.V. Molotov, a declarat ca in Romania si in Bulgaria exista guverne "reprezentative si democratice", refuzand apoi cu obstinatie discutarea problemelor interne ale celor doua tari.
Molotov a preferat insa sa discute chestiunea Romaniei cu presa. Intr-un interviu oferit jurnalistilor straini, Molotov afirma ca "guvernele Romaniei, Bulgariei si Ungariei se bucura de increderea majoritatii covarsitoare a populatiei acestor tari", fapt care urma a fi demonstrat prin organizarea de alegeri in care oamenii vor decide, "fara presiune de afara", cine ii va conduce. In incheiere, comisarul sovietic a laudat "realizarile" guvernului Groza, in special tinerea la ordine a "clicilor reactionare" ale lui Maniu si Bratianu.
ACORD CU STALIN. Ultima intrunire a celor trei Mari Puteri a avut loc la Moscova intre 16 si 26 decembrie 1945. Dupa noua zile de negocieri, reprezentantii Angliei, Statelor Unite si URSS ajung la un acord privind organizarea Conferintei de pace in 1946, cu participarea Frantei si Chinei. In privinta Romaniei, Byrnes, secretarul de stat american, scoate din maneca "asul" decisiv, dar catastrofal pentru Romania: raportul Ethridge. Intocmit de un ziarist american la cererea presedintelui american Truman, raportul dezvaluia masinatiunile URSS pentru cucerirea puterii in Romania. Byrnes a propus reorganizarea guvernelor roman si bulgar. Molotov s-a opus cu tarie. Se ajunge la negocierea directa intre Byrnes si Stalin, "Generalissimul" fiind de acord cu solutia americana de largire a guvernului Groza cu doi reprezentanti ai partidelor de opozitie. La finalul Conferintei s-a decis trimiterea la Bucuresti a unei Comisii alcatuite din Vasinski, Harriman – ambasadorul SUA, si Clark – Kerr, ambasadorul Marii Britanii, al carei rol era sa convinga guvernul Groza sa accepte largirea cabinetului sau prin includerea a doi reprezentanti ai liberalilor si taranistilor.
"FINAL" DE GREVA. Auzind de la Radio Moscova despre decizia Conferintei, Regele Mihai isi intrerupe exilul si revine la Bucuresti de la Sinaia (unde se mutase intre timp). In mesajul de Anul Nou, Regele a cerut tuturor sa dea uitarii luptele din trecut si sa se uneasca pentru binele natiunii.

FARA EFECT
Pentru a obtine o "evaluare obiectiva" a situatiei interne din Bulgaria si Romania, presedintele american Harry Truman (foto centru) a trimis in cele doua state un jurnalist. Astfel motiva Burton Byrnes (dreapta) alegerea lui Mark Ethridge (Louisville Courier Journal) pentru aceasta misiune: "Este un om cu un bogat palmares de investigare si raportare". Prima escala a jurnalistului va fi la Sofia, urmata de cea de la Moscova. La Bucuresti avea sa ajunga abia la 19 noiembrie. In perioada petrecuta in Romania (pana la 30 noiembrie), Ethridge are numeroase intalniri cu Regele, sovieticii, anglo-americanii, liderii politici romani, calatoreste prin tara. La revenirea in SUA, intocmeste la 7 decembrie 1945 un memorandum in care isi expune concluziile vizitelor din Europa de Est. Raportul sau arata clar cum "URSS, in realitate, a urmarit mentinerea ocupatiei militare in Romania, a dominatiei politice indirecte prin Partidul Comunist, patrunderea economica extensiva, atragerea de partea lor a Regelui". Din punctul sau de vedere, BND nu era un guvern de coalitie, ci unul dominat de comunisti, deloc reprezentativi ca numar. In concluzie oferea Statelor Unite doua alternative: fie sa se mentina pe pozitiile exprimate la Yalta si Potsdam, fie sa abandoneze Europa Centrala si de Sud-Est in sfera de influenta sovietica. Din pacate, raportul nu a sosit in timp util la presedintele Truman. Documentul a ajuns la Casa Alba abia la 11 ianuarie 1946, alaturi de raportul secretarului de stat Byrnes asupra deciziei de la Moscova de "largire a Guvernului Groza" cu doi reprezentanti ai partidelor istorice. Concluzia echivala cu infrangerea Regelui Mihai si victoria URSS, la care astfel si SUA era partasa.