marți, 14 februarie 2006

Sub administratia sovietica

CRISTINA VOHN

Contrar promisiunilor facute in Conventia de Armistitiu, in Transilvania de Nord a fost instalata o administratie militara sovietica. Acest fapt a creat o stare intensa de tensiune interetnica. Romanii sperau ca Transilvania va reveni Romaniei, ungurii credeau ca au sanse mari de a pastra acest teritoriu intre granitele Ungariei.

Dupa actul de la 23 august 1944 si semnarea Conventiei de Armistitiu la 12 septembrie, se parea ca problema nord-vestului Transilvaniei fusese rezolvata. Dar asa cum au aratat evenimentele, Romania trebuia sa joace dupa voia Moscovei pentru a-si intregi granitele sale nord-vestice. Precum o vicleana pisica, aceasta s-a jucat cu sperantele Romaniei si Ungariei, de integrare a Transilvaniei intre granitele lor.
PREVEDERILE CONVENTIEI DE ARMISTITIU. La 23 august 1944, Romania a iesit din razboiul pe care il purta cu Germania nazista si aliatii ei si s-a alaturat Puterilor Aliate. Decizia politica implica declararea razboiului fostilor aliati, ceea ce insemna intrarea Armatei Romane in nord-vestul Transilvaniei, care apartinea atunci Ungariei. Ea a fost confirmata de semnarea Conventiei de Armistitiu. Conform acestui document, "Guvernele Aliate socotesc hotararea Arbitrajului de la Viena, cu privire la Transilvania, ca nula si neavenita, si sunt de acord ca Transilvania (sau cea mai mare parte a ei) sa fie restituita Romaniei, sub conditia confirmarii prin Tratatul de Pace iar Guvernul sovietic este de acord ca fortele sovietice sa ia parte, in acest scop, in operatiuni militare, conjugate cu Romania, contra Germaniei si Ungariei". Paranteza "cea mai mare parte a ei" a fost introdusa in textul Conventiei la solicitarea lui Churchill, primul ministru al Marii Britanii. Dar politicienii romani nu au dat mare atentie acestei specificari, considerand problema Transilvaniei definitiv rezolvata.
ELIBERAREA ARDEALULUI. Asa cum se angajase, Romania a declarat razboi atat Germaniei naziste, cat si Ungariei horthyste. In consecinta, Armata Romana a trecut la eliberarea teritoriului pierdut. La 25 octombrie operatiunile militare ajung la granita pe care Romania o avea in anul 1939. Intregul teritoriu al Transilvaniei fusese eliberat de trupele nazisto-horthyste. Autoritatile romane au considerat atunci ca se poate reveni la situatia de dinaintea razboiului mondial. Primele masuri pe care guvernul de la Bucuresti le-a luat au fost de reintegrare a teritoriului in structura administrativa a Romaniei. Astfel ca a instalat autoritati locale romanesti in judetele Targu-Mures, Trei Scaune, Ciuc si Odorhei.
SURPRIZE. Dar planurile romanesti nu se incadrau in cele sovietice. Generalul Sanatescu, prim-ministru la acea data, consemneaza in jurnalul sau ca la 11 noiembrie: Nicolae Penescu, ministrul de Interne, l-a informat ca "de la comandamentul rusesc s-a dat ordin ca toate autoritatile romane instalate in Ardeal sa se retraga imediat". Termenul fixat pentru aceasta operatiune era de 24-48 de ore. Aflat la Bucuresti, A.I. Visinski, supervizorul sovietic al aplicarii conditiilor de armistitiu de catre Romania, i s-a plans lui Sanatescu de "actele criminale ale Detasamentului Maniu" in Ardealul eliberat. La solicitarile lui Sanatescu pentru o prelungire a termenului de evacuare, Visinski i-a raspuns cu un refuz categoric. Astfel, Romania s-a trezit in fata unui nou ultimatum in problema Transilvaniei: de aceasta data URSS ii cerea evacuarea administratiei romanesti.
TRANSILVANIA, SUB ADMINISTRATIE SOVIETICA. Astfel, statul roman a trebuit sa-si retraga reprezentantii din structurile administratiei locale. Guvernarea Transilvaniei de Nord a fost preluata de Comandamentul militar sovietic. Sub controlul sau a fost infiintat un Front National Democrat pentru Nordul Transilvaniei, format numai din politicieni de stanga romani si maghiari. Acesta avea rolul de a participa la administrarea civila a teritoriului, pana la adoptarea unei decizii definitive. FND-ul pentru nordul Transilvaniei era un instrument de propaganda in favoarea sovieticilor si al comunizarii acestui tinut. El a inceput sa emita acte prin care garanta drepturi civile si politice egale pentru toti locuitorii Ardealului, indiferent de nationalitate. Se dadea astfel un raspuns acuzatiilor aduse administratiei romanesti de "discriminare fata de nationalitatea maghiara". Si, in plus, se "contracarau" si "detasamentele Iuliu Maniu". Acestea erau organizatii paramilitare, care isi luasera numele liderului Partidului National Taranesc si organizau acte de razbunare contra maghiarilor. Iuliu Maniu a dezmintit faptul ca respectivele organizatii actionau in numele sau la indicatia lui. Dar propaganda de stanga a acreditat in permanenta ideea ca represiunile contra maghiarilor din Transilvania sunt facute de PNT.
Intrarea Transilvaniei de Nord sub administratia sovietica a condus la cresterea tensiunilor interetnice. Romanii asteptau revenirea administratiei de la Bucuresti. Maghiarii, in schimb, aveau acum sperante mai mari ca teritoriul va reintra sub administratia guvernului de la Budapesta. De aici, conflicte si stari de tensiune intre locuitorii celor doua nationalitati.
SARACIE SI INFLATIE. Din punct de vedere economic, situatia din nordul Transilvaniei era deosebit de dificila. Urmele razboiului erau vizibile la tot pasul. Administratia militara sovietica nu a luat nici un fel de masuri pentru a rezolva problemele tinutului. Din contra. Cu toate ca pe teritoriul Transilvaniei circulau deja atat moneda maghiara, cat si cea romaneasca, a fost introdusa si moneda ruseasca, aceasta ca moneda oficiala, ceea ce a creat un haos financiar. Salariile functionarilor de stat au ramas in cea mai mare parte neplatite. Astfel, pentru multi dintre locuitorii de aici, situatia devenise critica.
DEPORTARI. Uniunea Sovietica a profitat de administrarea Ardealului pentru a proceda la deportari masive. In primul rand au fost deportati cetatenii de origine etnica germana din regiune. Dar au fost deportati in URSS si romani, barbati intre 16 si 46 de ani si femei cu varste intre 18 si 35 de ani. Intr-o nota informativa din 4 martie, intocmita de Directia Generala a Politiei, se preciza ca "in ziua de 8 ianuarie, numai in comuna Sanislau-Salaj au fost ridicate un numar de 414 persoane, majoritatea romani, care, dupa ce au fost imbarcati in trenuri impreuna cu sasii, au fost transportati cu destinatie necunoscuta". Cazuri asemanatoare au fost semnalate si in alte localitati. De pe urma administratiei militare sovietice cel mai mult au avut de suferit oamenii de rand ai provinciei.

MANIU, ACUZAT
Partidul Comunist din Romania a dus in perioada anterioara revenirii Transilvaniei de Nord la Romania o adevarata campanie impotriva lui Iuliu Maniu. In numeroase articole publicate in Scanteia, Iuliu Maniu era acuzat ca ar fi stat in spatele actiunilor criminale impotriva minoritarilor maghiari, intreprinse de legionari. Scanteia sustinea ca Maniu era "camaradul gardistilor", care "au retezat capetele oamenilor cu securea la Aita Seaca (judetul Trei Scaune) si au asasinat muncitorii la Aghires (judetul Cluj)". Maniu, scria tot Scanteia, a recunoscut actiunile criminale din Ardeal, dar le-a atribuit "garzilor de voluntari, care nu au nimic comun cu administratia romaneasca".

VINOVATI
"A fost tot opera comunistilor (retragerea administratiei romanesti din Transilvania de Nord – n.n.), fiindca nu vedeau cu ochi buni intrarea manistilor in Ardeal"
generalul Constantin Sanatescu Primul-ministru al Romaniei 12 noiembrie 1944