miercuri, 26 aprilie 2006

Generalii, invinsi de inchisorile comuniste

PAULA MIHAILOV CHICIUC

Pentru a se asigura reusita actiunii de sovietizare a Armatei, guvernele de dupa 23 august 1944, la ordinul Comisiei Aliate de Control, au "curatat" efectivele de ofiteri "reactionari". Printre cei invinuiti de dezastrul tarii s-au numarat generalii romani care au luptat impotriva URSS. Multi au pierit fara macar sa stie de ce...

"In istoria sa tulbure, Romania a trecut prin multe invazii, dar nici una n-a adus poporul intr-o astfel de stare de disperare si deznadejde ca actuala ocupatie a rusilor", scria la 18 august 1945 Roy Melbourne, reprezentantul SUA la Bucuresti.
INCEPE EPURAREA ARMATEI. Conform Decretului nr. 1850 emis la 10 octombrie 1944, incalcandu-se principiul democratic al separatiei puterilor in stat, Consiliul de Ministri era imputernicit sa ia orice masuri "privative de libertate in vederea stabilirii responsabilitatii politice si penale impotriva autorilor si complicilor morali si materiali ai dezastrului tarii, in special in legatura cu razboiul purtat alaturi de Germania hitlerista impotriva Natiunilor Unite". Acest Decret si seria de acte normative ce i-a urmat (Legea nr. 50/20 ianuarie 1945 si Legea nr. 51 din aceeasi zi) erau dictate de noile "inalte ratiuni politice" ale statului roman, devenit dupa noaptea lui 23 august aliatul URSS in razboiul contra Germaniei naziste. In categoria inculpatilor mentionati in legile pentru "urmarirea si sanctionarea celor vinovati de dezastrul tarii" intrau comandantii si ofiterii care, din ordinul maresalului Ion Antonescu, au luptat impotriva URSS.
Pentru a "da o mana de ajutor" autoritatilor romane, vicepresedintele Comisiei Aliate de Control, Vinogradov, a inaintat Guvernului Sanatescu o lista cu generalii care trebuiau si au fost arestati intre 15 si 31 octombrie 1944. Initiativa ofiterului sovietic venea in completarea avertismentului dat de el Guvernului roman ca nu ar fi luat toate masurile necesare de epurare a aparatului de stat si militar de "elemente legionare". Au urmat si alte denunturi si arestari in spiritul marii terori staliniste, sustinute cu fervoare de presa comunista care ii indemna pe muncitori si tarani "sa aresteze si sa predea autoritatilor civile si militare pe criminalii fascisti". Prin doua jurnale ale Consiliului de Ministri, datate 29 ianuarie 1945, s-a dispus arestarea si trimiterea spre cercetare a 89 de persoane "banuite a fi comis crime de razboi" si a altor 65 "banuite a fi responsabile de dezastrul tarii". Datorita zelului ministrului comunist de Justitie, Lucretiu Patrascanu, nou-infiintatele Tribunale ale Poporului prin Legea 312/aprilie 1945 au judecat timp de un an un numar record de 15 loturi de inculpati, majoritatea ofiteri care au luptat pe frontul din Est sau au participat la administrarea Basarabiei, Bucovinei si a Transnistriei. In martie 1945 s-a dat Legea nr. 186 "pentru trecerea din oficiu in rezerva a personalului activ al armatei care prisoseste peste nevoile de incadrare". Actul normativ a creat cadrul prielnic ministrului de Razboi, Constantin Vasiliu-Rascanu, sa semneze trecerea in rezerva a peste 2.000 de ofiteri si 4.000 de subofiteri.
JERTFITI PE FRONTUL INCHISORILOR. Victoriosi pe front, decorati cu inalte distinctii militare, comandantii Armatei Romane au fost infranti de justitia comunista aflata sub controlul sovieticilor. Cazurile unora dintre generalii romani care au sfarsit in inchisorile sau lagarele comuniste sunt cutremuratoare.
Arestat la 21 octombrie 1944, generalul de brigada Radu Korne (1895-1949) a fost eliberat in februarie 1945 si declarat nevinovat de Tribunalul Poporului in 1946. Rearestat la 24 martie 1948, sub acuzatia de "uneltire contra sigurantei statului", a fost incarcerat la Jilava. A murit la Spitalul Central nr. 1 Vacaresti la 28 aprilie 1949.
Pe "lista neagra" a Comisiei Aliate de Control s-a aflat si generalul Gheorghe Avramescu (1884-1945). La ordinul comandantului frontului 2 Ucrainean, R.I. Malinovski, generalul Avramescu a fost scos din fruntea Armatei 4 in ianuarie 1945. Readus la post de acelasi Malinovski, Avramescu a condus Armata 4 pe frontul din Ungaria, in Muntii Tatra si in Muntii Metalici Slovaci. De libertate, chiar si cazona, nu s-a bucurat decat o luna, caci la 2 martie 1945 era arestat de sovietici sub acuzatia de a fi membrul unei organizatii contrarevolutionare ce intentiona sa se alieze Germaniei. Pana in 1956, cand sotia Adela s-a adresat Justitiei sa ateste moartea "prezumata" a sotului, nu s-a mai stiut nimic de el. Numele lui va reaparea abia in 1963 pe o lista a Directiei coordonari juridice a Ministerului Justitiei, unde Avramescu figura ca "decedat" la 3 martie 1945, in Ungaria. Daca peste moartea sotului ei pluteste incertitudinea, nu acelasi lucru se poate afirma despre moartea fiicei sale, Felicia. La patru zile dupa disparitia tatalui, tanara s-a sinucis.
Generalul Constantin Pantazi (1888-1958), supranumit "omul de paie in timpul regimului Antonescu", a fost arestat la 23 august 1944 si judecat in "lotul Antonescu". Gratiat prin decret regal, va muri in penitenciarul de la Ramnicu Sarat in 1958. In inchisoarea de la Aiud si-a gasit sfarsitul generalul Aurel Aldea (1887-1949), primul ministru de Interne de dupa lovitura de stat. Arestat in martie 1946 ca participant la complotul "intru distrugerea unitatii statului roman", la "razmerita" si "insurectie armata", a fost condamnat la munca silnica pe viata. Ajuns la Aiud, a caracterizat regimul de detentie ca "salbatic si criminal", menit sa-i "stoarca vlaga" si sa-i grabeasca sfarsitul. Suferind de inanitie, detinutul Aldea, identificat cu numarul K8 283, a murit in 1949.
GENERALII, PROTEJATI DE "UMBRELA" PCR. Intamplator sau nu, in plina campanie de "defascizare" a Armatei, in toamna lui 1945, Biroul Politic al Comitetului Central al PCR a dezbatut cererea a 15 militari pentru a fi primiti in randurile partidului. Toti, fara exceptie, au fost acceptati. Printre ei s-a numarat si ministrul de Razboi, Constantin Vasiliu-Rascanu, considerat de Emil Bodnaras a fi "foarte atasat de noi" si cu "multa consideratie si respect fata de partid". Astfel se explica atitudinea vadit procomunista a generalului pe intregul sau mandat la Ministerul de Razboi (7 martie 1945-29 noiembrie 1946) si graba cu care a urgentat trimiterea in inchisoare a colegilor de arme.

AIUDUL L-A INFRANT PE MACICI
Norocul parea a nu-l fi uitat pe generalul de corp de armata Nicolae Macici (1886-1950) atunci cand, la interventia Comisiei Aliate de Control, a fost scos de pe lista criminalilor de razboi si pastrat la comanda Armatei 1. Cu toate acestea, la 28 aprilie 1945 a fost pus sub invinuire ca participant la "executarea ordinului de represalii dat de Ion Antonescu" la Odessa. Pledand in apararea sa, generalul Macici a cerut sa se tina seama de faptul ca fusese educat "in sentimentul milei", de aceea nu putea avea un suflet de criminal. Prin sentinta data la 1 iunie 1945, generalul Macici era condamnat la "munca silnica pe viata", desi, initial, sentinta fusese condamnarea la moarte. Executarea pedepsei a inceput in inchisoarea de la Jilava, de unde a fost transferat la Aiud. Bolnav si neputincios, a cautat sa obtina bunavointa directorului inchisorii cerand o patura, o jumatate de saltea cu par de cal, haine groase si medicamente. Nu a primit nici un raspuns. La moartea sa, survenita in 1950, certificatul de deces mentiona cauza mortii: "paralizie cardiaca".

INTENTII
"Romania este actualmente principalul obiectiv rusesc. Rusii intentioneaza a fi necrutatori fata de clica nazista romana, dar vor intra in Romania ca armata de eliberare si asteapta sprijin nu numai de la populatie, dar si de la elementele politice liberale. Nu asteapta mare lucru de la clasa ofitereasca, identificata cu politica germana. (...) Prizonierii romani declara ca in satele romanesti este veche traditia care considera armata ruseasca puternica si prietenoasa"
Corespondenta de la Moscova, Sunday Times, aprilie 1944