marți, 20 iunie 2006

Prima campanie electorala a PCR

PAULA MIHAILOV CHICIUC

Dornici sa acapareze puterea, comunistii si aliatii lor din Blocul Partidelor Democratice au inceput campania electorala cu o luna inaintea promulgarii prin decret regal a noii legi electorale (15 iulie 1946). Pentru prima data in istoria Romaniei democrate, femeile, militarii si functionarii publici au primit drept de vot.

In 1946, majoritatea in Guvernul Petru Groza era formata din PCR si PSD, reprezentantii primului partid detinand cele mai importante ministere.
LA VOT, CETATENI, LA VOT! Dupa 6 martie 1945, ministrul comunist al Justitiei – Lucretiu Patrascanu – a fost initiatorul unui pachet de legi care sa favorizeze ascensiunea si mentinerea PCR la putere. Printre noile acte normative s-a numarat si Legea electorala (nr. 560 din 15 iulie 1946). Noutatea adusa de lege a constat in acordarea dreptului la vot femeilor, militarilor si functionarilor publici. Astfel, PCR voia sa-si largeasca aria de votanti, asigurandu-si un numar cat mai mare de voturi din partea unor categorii sociale ignorate in regimurile anterioare, dupa cum titra Scinteia din 11 septembrie: "Femei, Maniu si Bratianu v-au lipsit de orice drepturi! Votati Soarele descatusarii voastre! Soarele viitorului copiilor vostri!"
SUB SEMNUL SOARELUI. "Cetateni, moarte si prapad poarta cu ei Maniu si Bratianu! Votati Soarele vietii si al pacii!" Cu astfel de sloganuri a inceput Blocul Partidelor Democratice (alcatuit din PCR, PSD, Frontul Plugarilor, Uniunea Patriotilor, Sindicatele Unite) campania electorala chiar cu o luna inaintea promulgarii Legii electorale prin decret regal. Organul de presa oficial al PCR – Scinteia (redactor-sef Miron Constantinescu) – a reprezentat unul dintre principalele instrumente de propaganda electorala comunista. In paginile ziarului au fost inserate liniile directoare ale programului BPD – trasate de editorialisti precum Silviu Brucan sau Sorin Toma – , biografiile oficiale ale candidatilor BPD in alegeri, sloganurile electorale, date tehnice referitoare la organizarea si desfasurarea scrutinului. Semnul electoral ales de reprezentantii BPD a fost Soarele, cu care erau incurajati sa voteze cetatenii, cei care votau cu Maniu si cu Bratianu fiind "speculantii".
Pentru a putea sa-si exercite dreptul de vot, cetatenii trebuia sa se inscrie pe listele electorale in perioada 1-15 septembrie 1946. "Democratii" nu au ratat nici acest prilej pentru a se "afirma". Silviu Brucan, bunaoara, nota in 19 septembrie victoria reusitei campaniei dusa de Scinteia si liderii BPD, in urma careia jumatate dintre romanii cu drept de vot s-a inscris pe liste, fara a crea probleme autoritatilor. "50% dintre cetatenii Romaniei, scria Brucan, si-au lasat rosturile pentru cateva ceasuri pentru ca sa se inroleze in marea armata a celor care vor sa apere cu votul lor cuceririle democratiei. (…) Pana si reaua- credinta a condeierilor reactionari («Dreptatea noua» taranista si «Liberalul» – n.r.) a fost pur si simplu silita sa recunoasca inexistenta pretextelor de scandal, de proteste etc."
Adevarata batalie electorala s-a dat in afara redactiilor si a paginilor gazetelor, inaccesibile tuturor romanilor. Dispunand de mai multe fonduri, de o vasta retea de agitatori si de sprijinul sindicatelor, membrii de seama ai Blocului s-au deplasat in tara, sustinand mitinguri electorale si intalniri cu alegatorii. Au colindat zonele urbane, unde mizau pe voturile muncitorilor, dar si cele rurale, unde sperau ca taranii, multumiti de aplicarea reformei agrare din 1945, sa le ofere votul. "Tarani! Ascultati acum cuvantul/ BPD v-a dat pamantul/ Daca vreti sa vi-l pastrati/ Soarele toti sa-l votati!", ii incurajau "democratii" pe tarani.

ION HUDITA, SABOTOR SI LEGIONAR
In paginile Scinteia s-a creat o rubrica noua, dedicata candidatilor opozitiei. "Capii de lista manisti si bratienisti" erau prezentati in cele mai defavorabile culori, ziaristii extragand din biografia acestora doar fapte incriminatoare. Astfel, Ion Hudita, fost ministru in Guvernul Radescu, era descris ca "frate de cruce incarligata cu Mihai Antonescu si Ion Petrovici, saltat de acestia pe o catedra universitara". Era acuzat de favorizare a ocupantului nazist, in urma careia ar fi obtinut avantaje materiale sau de sustinerea legionarilor prin colaborarea cu Nichifor Crainic.

ION GIGURTU FARA DREPT DE VOT
O alta aventura din perioada inscrierilor pe listele electorale l-a vizat pe Ion Gigurtu, fost prim-ministru al Romaniei (iulie-septembrie 1940). Printr-un articol defaimator, ziaristii Scinteia au incercat sa provoace scoaterea lui de pe liste: "In aceasta imbulzeala, cautand sa profite de iuteala cu care lucreaza unele figuri destul de bine cunoscute pentru trecutul lor tradator de tara se fofileaza si reusesc – calcand legea chiar – sa se inscrie pe listele electorale. Astfel, pe listele din 5 septembrie a.c. ale Sectorului IV Rosu s-a strecurat si numele lui Ion Gigurtu si sotia. Fostul ministru de trista amintire incearca sa patrunda in randurile cetatenilor ce au drept de cuvant in tara asta."