marți, 20 iunie 2006

Ziaristii Scinteii, biografi oficiali ai comunistilor

PAULA MIHAILOV CHICIUC

Blocul Partidelor Democratice a "aruncat pe piata" electorala din vara lui ‘46 figurile proeminente din partidele fondatoare ale formatiunii. Primau insa candidatii comunisti. Biografiile romantate ale multora dintre ei, prezentate de Scinteia, vor fi pentru mai putin de 20 de ani interzise marelui public.

Conform teoriei comuniste, biografia "revolutionarului de profesie" trebuia sa fie impecabila pentru opinia publica si sa respecte un anume tipar. Criteriile de selectie ale activistului exemplar le-a popularizat "ideologul" Silviu Brucan intr-un editorial din Scinteia (19 octombrie 1946): "Cine sunt acestia? (candidatii BPD - n.r.) Toti sunt esiti din adancimile poporului. (...) Ei au avut de trecut o suprema verificare, ale carei conditii au fost fixate de insusi secretarul general al Partidului, acest fiu si fruntas iubit al poporului, tov. Gh. Gheorghiu-Dej: devotament absolut fata de partid, de clasa muncitoare, Patrie si de poporul ei; legatura indisolubila cu masele largi, populare. Trecut nepatat de lupta, invulnerabili sub raportul vietii civice, personale si familiare (sic!); cunoasterea aprofundata a principiilor politice de care este calauzit Partidul nostru; o temeinica si multilaterala pregatire pentru a putea contribui cu competenta si autoritate la solutionarea tuturor problemelor de Stat".
In timpul campaniei electorale, absolut toate biografiile candidatilor BPD trecute la rubrica speciala "Cui dam votul si increderea noastra?" si care au umplut paginile ziarelor de stanga au respectat acest tipar.
FIUL TROTUSULUI, CAP DE LISTA IN BUCURESTI. Cinstea de a insera in paginile Scinteii viata "primului candidat al Capitalei" – Gheorghe Gheorghiu-Dej – a revenit chiar directorului oficiosului comunist, Miron Constantinescu, el insusi fost ilegalist. Iata cum isi prezenta liderul "tov-ul Miron": "Sunt mai bine de 12 ani de cand am auzit pentru prima oara numele sau. Pentru noi, cei care lucram «afara», in ilegalitate, Gheorghiu-Dej devenise o figura legendara, un simbol. (...) Inca nu s-a scris, dar ar trebui sa se scrie cronica ce a luat aspect de legenda – cronica luptei duse de muncitorul de Galati, fiu al Trotusului, crescut intre mine si uzine, sub aripile mereu noi ale codrilor Moldovei". Urmeaza descrierea momentelor de inceput ale carierei lui Dej – liderul ceferistilor de la Galati si apoi a celor de la Grivita, caracterizat prin "pricepere, energie si consecventa de neinfrant".
Episodul culminant al vietii lui Dej era, desigur, detentia: "Nu voi uita niciodata ziua aceea din iunie 1941, cand l-am vazut intai in curtea inchisorii din Caransebes. (...) Statea in bataia puternica a Soarelui de vara si figura lui parca iradia lumina intre zidurile temnitei. Era de un calm si de o siguranta in victoria fortelor progresiste ale lumii, care ne-a facut sa vedem o alta caracteristica a personalitatii sale – increderea desavarsita in mase – in popor, in toate poparele lumii".
MISTIFICAREA ISTORIEI. Pentru "primul candidat", Constantinescu a rescris, la numai doi ani distanta, istoria lui 23 august 1944, plasandu-l pe Dej in centrul actiunii: "Putini cunosc astazi rolul pe care l-a avut tov. Gheorghiu-Dej in pregatirea rasturnarii dictaturii antonesciene. (...) Este timpul sa se stie ca tot ceea ce au facut in vederea lui 23 August tov. Parvulescu, Bodnaras si Patrascanu a fost indeplinirea directivelor precise date de tov. Dej de la Caransebes sau in spitalul de la Tg. Jiu, la intrevederile secrete pe care le-a avut in 1943 si 1944 cu Emil Bodnaras, care venea acolo in mod conspirativ".
"PARINTELE" INVENTAT AL SCINTEII. O adevarata proba de falsificare a biografiei unui personaj o ofera chiar articolul dedicat lui Miron Constantinescu, semnat cu initialele T.O. (Tudor Olaru). Dupa ce nareaza faptele de activist legal si ilegal, ziaristul l-a transformat pe "tov. Miron" in eroul Scinteii: "Imediat dupa 23 August, CC al PCR incredinteaza tov. Miron Constantinescu sarcina de mare raspundere politica a redactarii organului central al Partidului. (...) Tov. Miron a dat dovada de o nemaipomenita putere de munca (lucra 14-16 ore pe zi dupa atatia ani de inchisoare), cu un elan si o putere de a mobiliza oamenii, rar intalnite."
Ana Pauker, cenzuratA. In ceea ce priveste biografia Anei Pauker, Scinteia a practicat autocenzura.
Deoarece era fapt stiut ca Ana Pauker venise de la Moscova in setembrie 1944, era greu de fabricat o biografie a ei in care sa fie prezentata ca "fiica a Romaniei muncitoare".
Pentru acest "rol" a fost aleasa Constanta Craciun – "o romanca inimoasa si neinfricata", care candida la Brasov. Spre deosebire de articolul dedicat Anei Pauker, scris la repezeala, cel in care era elogiata Constanta Craciun abunda de "fapte marete": "Dupa 1934, alaturi de Miron Constantinescu si Grigore Preoteasa, se afla in fruntea Frontului Democratic Universitar. E arestata de mai multe ori, dar in jurul ei e intregul tineret doritor de paine si de pace.(...) Abia in noiembrie 1942 la Curtea Martiala din Bucuresti, cand tara intreaga, informata de presa ilegala, cunostea adevarul, Constanta Craciun a vorbit. Cuvintele ei au plesnit in obrajii vanzatorilor de tara.".
A trecut prin inchisorile de la Vacaresti si Mislea si a fost eliberata la 30 august 1944.

UN ALTFEL DE MIRON CONSTANTINESCU
Aspecte ascunse opiniei publice din biografia lui, Miron Constantinescu ne-a oferit Alexandru Barladeanu (1997): "Despre Miron Constantinescu nu pot spune lucruri bune tocmai datorita faptului ca l-am cunoscut foarte bine. (...) Un baiat blond, inalt, slabut, cu ochelari, cu aspect de om cult, ce parea simpatic (asa l-a cunoscut, in 1936 – n.r.) Ulterior, am aflat ca era fiul nelegitim al savantului Murgoci si al unei profesoare din Arad. El, de fapt, s-a nascut in 1917, la Odessa. (...) Mi-a povestit ca, in tinerete, dupa examenul de bacalaureat, osciland intre o cale politica sau alta – legionar sau comunist –, s-a retras pentru un timp la manastire, de unde, dupa doua saptamani, a revenit cu hotararea de a deveni comunist". Dorinta de a urca necontenit in ierarhia de partid l-a obligat pe Constantinescu sa suporte moartea celor doi fii, si pe cea a sotiei, ucisa cu un satar de propria fiica.

ANA "PASSIONARIA"
"Viata Anei Pauker este viata splendida a femeii revolutionare, care in conditiunile cele mai grele nu cedeaza in fata greutatilor, suferintelor si persecutiilor crude ale dusmanului de clasa - care gasea forte noi si energie noua pentru continuarea luptei, avand adanca incredere in justetea cauzei sale."
Dolores Ibarruri - Passionaria