miercuri, 30 august 2006

Dificultatile studiului arhivistic

CRISTINA DIAC

Despre parcursul lui Stefan Foris in 1944-1946, in arhivele romanesti sunt mii de pagini. Din pricina specificului practicilor comuniste si a caracteristicilor documentelor produse de institutiile reprezentative ale regimului, adevarul este insa imposibil de stabilit.

O istorie a comunismului nu poate fi conceputa fara utilizarea presei si documentelor arhivelor speciale ca izvoare ale studiului ei. Pentru dificultatile si limitele metodei studiului arhivelor speciale, reprezentativ este cazul mortii lui Foris.
"TRADATORUL". Cert este ca fatala acuzatie de tradare i-au adus-o lui Foris cei trei membri ai Secretariatului PCdR – Teohari Georgescu, Iosif Chisinevschi si Gavrila Birtas – dupa "caderea" din 1943. Ajunsi in Inchisoarea Caransebes, la cercetarile facute de organizatia de partid a inchisorii (condusa de Gheorghiu-Dej), acestia aduc "argumente" ca tradatorul nu poate fi decat singurul membru al conducerii care scapase nearestat, adica Foris. Parerile lor sunt sustinute de ceilalti ilegalisti din libertate, certati cu Foris. Din Caransebes, legatura cu ei este tinuta de Pantelimon Bodnarenko (viitorul director general al Securitatii Poporului, Gheorghe Pintilie) prin Ana Toma (cu care se va si insura dupa eliberare, unul dintre adevaratii vinovati ai "caderii" din 1943).
Decizia execuTiei. Foris nu fusese colaborator al Sigurantei. Vanatoarea de "colaborationisti" cu invinsii in razboi cuprinsese insa intreaga Europa. Grupari din fosta Rezistenta franceza, bunaoara, isi suprimau, la randule, fara judecata si scrupule, tradatorii.
Cazul Foris se aflase in atentia tuturor persoanelor marcante din partid. Bodnaras il "coborase" din functia de lider al partidului. Impreuna cu Parvulescu si Ranghet ii luasera locul. Agentii sovietici Bodnarenko si Didenko il retineau si "gazduiau".
Nu doar Gheorghiu-Dej, ci si ceilalti membri ai Secretariatului fusesera implicati in decizia executiei sale. Desi avem multe declaratii de la fosta conducere despre aceasta decizie, marturiile se bat cap in cap. Si mai contradictorii sunt declaratiile fostilor sefi si anchetatori ai Securitatii, anchetati in 1968.
POZITIA LUI TEOHARI GEORGESCU. Fostul ministru de Interne, anchetat in stare de arest, in 1952, sub aceleasi invinuiri de colaborare cu Siguranta in anii razboiului, marturisise ca el avusese, inaintea lui Dej, ideea impuscarii lui Foris. Neavand interesul anchetarii lui Foris, de teama ca acesta sa nu dezvaluie propria sa activitate tradatoare, Georgescu declara ca se adresase, din initiativa sa, lui Dej, Anei Pauker si lui Vasile Luca cu propunerea executiei lui Foris. In 1953, acelasi Teohari Georgescu declara: "In anul 1946 a venit la mine generalul Nicholschi si m-a intrebat «Ce facem cu Foris? Sta de mult». Eu i-am raspuns ca am sa intreb si am sa comunic. Dupa cateva zile m-am dus la secretarul general al partidului si l-am intrebat: «Ce facem cu Foris? Il tinem de mult, il suprimam?». Fata de propunerea mea, secretarul general al partidului mi-a spus ca este de acord sa-l suprimam. Dupa aceasta i-am cautat pe Vasile Luca si pe Ana Pauker. I-am gasit intr-o camera a Anei Pauker de la etajul I. I-am intrebat ce facem cu Foris, in sensul daca sa-l suprimam. Amandoi au fost de acord. Dupa aceasta i-am comunicat lui Pintilie ca sa-l ridice pe Foris, deoarece s-a hotarat suprimarea lui. Foris Stefan a fost dus intr-o casa si suprimat de o echipa condusa de Petre Bulgaru. Dupa aceasta, generalul Pintilie mi-a confirmat ca a fost executat".
POZITIA LUI VASILE LUCA. La intrebarea anchetatorului "Cum s-a hotarat lichidarea lui Foris?", fostul lider raspunde in 1954: "In timpul guvernarii lui Radescu, existand pericolul ocuparii, respectiv atacarii sediului CC, la o sedinta a Secretariatului, careva dintre membrii Secretariatului a ridicat problema arestatilor aflati in sediul CC si indeosebi a lui Stefan Foris, care putea fi scapat in eventualitatea unui atac indreptat contra sediului CC.
Cu aceasta ocazie, Ana Pauker a propus ca ori sa-i dam drumul lui Stefan Foris, ori sa fie lichidat, intrucat tinerea lui in sediul CC prezinta un pericol permanent pentru partid. La aceasta sedinta au fost de fata secretarul general, eu, Ana Pauker si Teohari Georgescu.
In unanimitate s-a hotarat ca Stefan Foris sa fie lichidat, Teohari Georgescu fiind insarcinat cu executarea acestei chestiuni. Nu cunosc nici un amanunt in legatura cu modul in care a fost lichidat Stefan Foris".
"ADEVARUL PARTINIC". Agentii serviciilor speciale par total nemarcati de amintiri personale. Parerile lor se schimba de la o zi la alta, functie de sugestia celui care solicita declaratia. De altfel, in 1968, la prima intalnire cu trimisii partidului, Gheorghe Pintilie s-a eschivat de la a face o declaratie scrisa. Sub pretextul ca ii tremura mainile, fostul agent sovietic a cerut sa scrie cineva ce trebuie sa declare ca el va semna.
Ceea ce au semnat – el si ceilalti – se incadreaza intru totul conduitei sintetizate de fostul general NKVD Pavel Sudoplatov: "Parerea mea despre oameni si faptele lor este intotdeauna in concordanta cu linia partidului".

DIALOG LA DISTANTA
La 30 octombrie 1967, Pintilie a purtat urmatorul dialog cu membrii comisiei de ancheta: "Tov. Gheorghe Stoica: Cine ti-a dat in primul rand sarcina ca trebuie sa-l lichidezi (pe Foris, n.n.)? Tov. Pintilie Gh.: Intai Ghita si apoi Teohari. Mai mult am fost speriat, pentru ca nu aveam cum. Dupa un timp m-a intrebat: "Ai terminat?". Am spus ca nu. Dupa doua-trei saptamani cand mi-a spus, m-a intrebat din nou daca am terminat. Nu puteam sa termin, pentru ca se putea face perchezitie de sovietici, de asemenea, la fiecare intersectie se putea face perchezitie. I-am spus lui Ghita si acesta imi spune: "Ma, ce esti asa de prost?". I-am cerut un sfat. El mi-a spus: "Tie sa-ti dau sfat? Dar ce, tu nu ai cap?". Asa am gasit singur solutia si i-am spus lui Ghita ca am terminat si m-a felicitat. Mi-a spus: "Bravo, bine ca ai terminat. Da-l in... masii".