marți, 15 august 2006

Editorial: Arta supunerii fara lupta

LAVINIA BETEA

"Fuga de la Tamadau" a fost unul dintre evenimentele verii lui 1947. Daca ne-am lua dupa marturiile contemporanilor, motivatiile incercarii clandestine de emigrare a grupului de lideri taranisti s-ar restrange la proiectul lor de a se constitui intr-un nucleu contestatar si o alternativa de guvernare in cazul cand anglo-americanii vor declara asteptatul atac contrasovietic.
Dupa cum reiese din documentele de arhiva, oamenii lui Stalin pregatisera temeinic "exportul de revolutie", preconizat de fondatorii Internationalei I ca mijloc de realizare a comunismului mondial si transformarea tarilor europene intrate in sfera de influenta sovietica in "sateliti" ai Moscovei. Eliminarea "opozitiei", declansata prin "afacerea Tamadau", se datoreaza in mare parte serviciilor speciale, fapt ce poate fi urmarit cu ajutorul unui document de uz intern, intitulat "Directivele de baza ale NKVD pentru tarile din orbita sovietica", emis la Moscova la 2 iunie 1947, cu mentiunea "strict secret". Prevederile documentului, difuzat in Polonia (cu certitudine, aceleasi pentru Romania), dezvaluie manevrele invizibile ce-au generat haosul necesar implementarii relatiilor politice si sociale preconizate de ideologia comunista. Cu referire expresa la eliminarea si compromiterea "opozitiei", directivele precizeaza: "Trebuie ca reprezentantii opozitiei sa fie inchisi. Se va incerca prin toate mijloacele racolarea acelor opozanti care se bucura de stima populatiei bastinase. Daca nu inceteaza, trebuie compromisi prin campaniile de denigrare. Inainte ca ei sa se intipareasca in constiinta maselor, trebuie lichidati prin asa-numite «intamplari neprevazute» sau inchisi prin acuzatia de crima de drept comun. Numai in cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi tinute sub acuzatia de «inalta tradare»".
Astfel ca, dupa indelungi preparative ale serviciilor speciale romanesti indrumate de cele sovietice, tehnicile de supraveghere si manipulare precum "capcana unsa cu miere", "tehnica agentului provocator" si alte "combinatii informative" au dat rezultatele in eliminarea "opozitiei". Dupa ce se tesuse imprejurul membrilor marcanti ai PNT o plasa deasa de "informatori" si "provocatori", unii dintre liderii partidului fusesera manipulati sa-si pregateasca fuga in strainatate. Atat pilotul avionului cu care voiau sa plece, cat si celelalte personaje care contribuisera la pregatirea actiunii clandestine erau lucratori neoficiali ai Serviciului Special de Informatii, coordonat si infiltrat de agenti sovietici. Asa se face ca in dimineata plecarii fusesera "surprinsi de autoritati" chiar pe locul prevazut pentru decolare. O mare campanie de presa a fost declansata in scopul sugestionarii si intimidarii populatiei, finalizata cu intensa mediatizare a "Procesului conducatorilor fostului Partid National Taranesc" din noiembrie 1947. Urmare a acestora, au fost desfiintate si interzise atat Partidul Taranesc, cat si cel Liberal ca "oficine ale spionajului strain" si "bastioane ale dusmanului de clasa", iar membrii lor marcanti, inchisi sub diverse acuzatii.
Reprezentarile ce le aveau chiar oamenii politici ai timpului confirma dificultatile de evaluare corecta a semnificatiilor "afacerii Tamadau". "Nici macar Stalin – afirma dupa 1990 Ion Diaconescu (fost lider al tineretului PNT) – nu a putut crede ca Occidentul va fi atat de poltron, atat de comod, incat sa nu intervina asupra regimului de ocupatie sovietica de la noi."
Lui Stalin insa nu-i pasa de occidentali sau de americani, atat cat sperau ei ori romanii. Cu toate ca multi reiterau originea asiatica a lui Stalin ca fond al vicleniei, in vremea vietii sale fusese putin cercetata natura relatiilor si tehnicilor sale de putere. Inspiratia lor se afla in "Arta razboiului" a lui Sun Tzu, expertul chinez in manipulare care traise mult inainte de Hristos. Cu "arta de a supune adversarul fara lupta", cum isi botezase Sun Tzu tehnicile care asigura temelia diplomatiei si serviciilor speciale, a fost inlaturata si "opozitia" din viitoarele tari comuniste.
In procesul din noiembrie 1947, cand liderii taranisti au fost pentru totdeauna striviti de bolovanii unor acuzatii precum cele aduse lui Iuliu Maniu ("crima de complot, inalta tradare, tentativa la surparea ordinii constitutionale, razvratire, insurectie armata, instigare la inalta tradare prin necredinta si participare la tentativa de trecere frauduloasa a frontierei"), "mana sovieticilor" e nevazuta. Ca si contributia comunistilor romani in faptele care au condus la proces. Actul de nastere a Securitatii Poporului nu fusese elaborat, iar condamnarea se pronunta in temeiul unei constitutii democrate.
Mai mult inca de-atat! Sentinta nr. 1.988 din 11 noiembrie 1947 prin care liderii taranisti au fost condamnati, act ce marcheaza, in fapt, inceputul totalitarismului in Romania –, se pronunta in numele Regelui Romaniei. "Mihai I-iu, prin gratia lui Dumnezeu si vointa nationala, Rege al Romaniei, La toti de fata si viitori sanatate..." este inceputul documentului elaborat cu viclenia "artei supunerii fara lupta".
Cine si pentru care incalcari sovietice ale democratiei romanesti ar fi putut, asadar, protesta?