marți, 15 august 2006

Partidul Comunist si opozitia

CRISTINA VOHN

1947 a ramas in istorie ca ultimul an in care organizatii democratice se mai regasesc in Romania. Este anul in care mai exista partide de opozitie, iar Regele Mihai se afla inca in fruntea statului. Dar in aceeasi perioada se produc marile schimbari ce vor culmina cu instituirea regimului stalinist.

Dupa alegerile din noiembrie 1946, PCR-ul a mai avansat un pas spre impunerea regimului totalitar. Anul decisiv avea sa fie 1947, cand opozitia politica va fi inlaturata.
COALITII DE CONJUNCTURA. Dupa tactica binecunoscuta a "tovarasilor de drum", PCR, prin intermediul Blocului Partidelor Democratice, s-a aliat la guvernare si cu partidele desprinse din Partidul National Taranesc si din Partidul National Liberal, care purtau acelasi nume. Ele au reusit sa-l atraga de partea lor pe fostul prim-ministru liberal Gheorghe Tatarescu, caruia i-au oferit postul de ministru de Externe. Toate aceste fapte lasau impresia unui joc democratic, in care partidele de opozitie aveau un cuvant de spus. Dar dupa semnarea Tratatului de Pace, in februarie 1947, PCR-ul trece la arestarea masiva a membrilor partidelor democratice. A celor care se mai aflau inca in tara, pentru ca unii dintre ei, simtind "suflul vremurilor noi", au ramas in strainatate (cazul diplomatilor) sau au reusit sa plece clandestin.
CU CE SE OCUPA SIGURANTA. Cel insarcinat cu actiunea de suprimare a adversarilor politici era agentul sovietic Gheorghe Pintilie, pe numele sau real Pantelimon Bodnarenco. El asista Ministerul de Interne in toate operatiunile privind opozitia, ca un veritabil specialist in "lichidarea dusmanilor de clasa". Astfel, din notele informative ale organelor politienesti rezulta faptul ca acestea erau la curent in amanuntime cu activitatile desfasurate de opozitie. Partidele politice fusesera infiltrate de agentii Sigurantei. De exemplu, este relatata o convorbire pe care Iuliu Maniu a avut-o la inceputul anului cu profesorul Ioan Lupas. Atunci, Maniu i-a comunicat profesorului ca "alegerile din noiembrie nu vor fi recunoscute de anglo-americani", iar "in luna martie sau aprilie vor avea loc noi alegeri". "In acest sens, continua informatorul, Maniu a primit asigurari din partea anglo-americanilor, chiar rusii sunt de parere ca noi alegeri sa aiba loc, insa trebuie gasita o solutie pentru a nu iesi stirbita din aceasta situatie marea putere de la rasarit." Informatorii furnizau, de asemenea, si date despre starea de spirit a membrilor partidelor de opozitie si a populatiei in urma arestarilor care incep sa fie operate. O nota informativa a Inspectoratului de Jandarmi Cluj comunica Bucurestiului ca "in randurile national-taranistilor din Cluj si raza Inspectoratului exista o mare panica in urma arestarilor ce s-au facut, nestiind dupa ce criterii s-au facut aceste ridicari. Din aceasta cauza, multi chiar dintre simpatizantii national-taranisti au fugit de la domiciliu".
ULTIMELE NUMERE ALE DREPTATII. De cealalta parte, opozitia politica incepe sa constientizeze faptul ca schimbarile petrecute in Romania merg in sensul dictaturii staliniste. Toate promisiunile pe care le primise din partea anglo-americanilor nu luasera nici o forma concreta. Se afla la mana Uniunii Sovietice si a Partidului Comunist Roman. Astfel, in unul din ultimele sale numere, oficiosul national-taranesc Dreptatea scria: "Desigur, suntem adversarii Partidului Comunist Roman. Dar Partidul Comunist Roman este dusmanul Partidului National Taranesc... El nu vrea sa fim adversari in lupta de intrecere pentru slujirea intereselor tarii. El doreste disparitia noastra. Desi stie ca avem si noi o oarecare aderenta in popor. Partidul Comunist Roman intelege altfel democratia decat noi. Democratia noastra intelege si respecta dreptul unei parti din poporul nostru, fie ea mare, fie ea mica, de a crede si urma Partidul Comunist. Partidul Comunist nu intelege dreptul unei parti, fie ea mica, a poporului nostru, de a crede si urma Partidul National Taranesc. Nu intelege si nu respecta acest drept".

MEMORIUL LUI TATARESCU
Dupa semnarea Tratatului de Pace de la Paris (februarie 1945), Gheorghe Tatarescu constata ca situatia din tara nu se imbunatateste deloc in ceea ce priveste respectarea drepturilor si libertatilor democratice prevazute de Constitutie. Motiv pentru care scrie un memoriu privind masurile ce se impun pentru instaurarea ordinii si legalitatii in tara, adresat membrilor guvernului (mai 1947). Intre nemultumirile pe care le exprima, "la loc de frunte stau excesele regimului de exceptie care mai dainuieste inca" si "in primul rand excesele arestarilor preventive", care bagasera groaza in vechile elite din perioada interbelica. "Aceste arestari, afirma Tatarescu, sunt dictate, desigur, de ratiuni majore, dar modul cum se executa duce la abuzuri si instaureaza in intreaga tara un regim de neliniste si de nesiguranta, care creeaza o atmosfera de nemultumire si chiar de ura crescanda impotriva intregii noastre guvernari. Sunt arestati oameni absolut nevinovati si din considerente care n-au nici o legatura cu linistea si ordinea publica." Gestul lui Gheorghe Tatarescu a impresionat puterea comunista care-si consolida puterea cu fiecare zi. De fapt, si rolul lui Tatarescu se incheiase...