miercuri, 6 septembrie 2006

Universitatea PCR

PAULA MIHAILOV CHICIUC

In 1945, la Bucuresti, a fost inaugurata Universitatea Muncitoreasca a PCR. In urmatorul an, pe frontispiciul ei, a aparut numele "precursorului" Stefan Gheorghiu. La inceperea cursurilor (1947), "inalta scoala de pregatire muncitoreasca" se dorea a deveni izvorul de materialism dialectic pentru "fiii si fiicele poporului".

"O emotionanta sarbatoare – titra Scinteia din 13 martie 1945 –, atat pentru profesori, cat si pentru numarul impunator de elevi recrutati din muncitorii manuali si intelectuali, a fost prilejuita de inaugurarea Universitatii Muncitoresti a PCR."
PIATRA DE TEMELIE – CC AL PCR. Spatii largi in ziarul oficial al partidului si cuvinte frumoase a primit festivitatea de inaugurare a Universitatii Muncitoresti (10 martie), in fruntea careia fusese numit profesorul de literatura Barbu Lazareanu – rector, secundat de Ionescu Gulian – secretar. Conducerea de partid era reprezentata de Ana Pauker – membru in Comitetul Central al PCR, declarata ca initiatoarea ideii de infiintare a institutiei. Copiata pana in cele mai mici amanunte dupa tiparul sovietic al scolilor pentru "propagandisti" si "agitatori", Universitatea PCR a avut o istorie destul de complicata.
LA VREMURI NOI, SCOALA NOUA. Despre menirea si rolul atribuite "inaltei scoli de pregatire muncitoreasca" aflam chiar din discursul inaugural al rectorului Lazareanu: "Vestindu-si ivirea in toiul asaltului formidabil contra fascismului si aparand imediat dupa o netagaduita biruinta impotriva coalitiei reactionare de la noi, Universitatea Muncitoreasca – pornita din initiativa CC al PCR si dupa indrumarile tovarasei Ana Pauker – nu are de gand sa devina un corp carturaresc izolat, rupt de marea batalie ce se da in jurul nostru. (...) Mai bine zis: menirea ei consta in a implini – si a creste in acelasi timp – posturile de comanda ale batalioanelor proletare, cu acele elemente care – inainte de a se fi avantat pe taramul scrisului si al vorbirii militante – isi vor dovedi pe teatrul bataliilor sociale insusirile de curaj, de pricepere si de hotarare neaparat trebuitoare unor comandanti, si numai dupa ce se vor fi echipat cu acea teorie si tactica de neinfrant care este doctrina marxist-leninista. (...) In fruntea celor cari predau la Universitatea muncitoreasca vor fi figura cei mai mari dascali ai omenirii: Marx, Engels, Lenin, Stalin."
Noutatea "primei scoli teoretice pentru muncitori", subliniata, de altfel, in discursul rectorului, consta in continutul ei – "filosofia clasei muncitoare" si "materialismul dialectic".
SCOALA PCR, REBOTEZATA! Peste doar 11 luni (10 februarie 1946) Scinteia anunta, din nou, "deschiderea Universitatii PCR «Stefan Gheorghiu» intr-o atmosfera inaltatoare". De ce a fost nevoie de redeschiderea universitatii, acum denumita "Stefan Gheorghiu", ziarul nu da nici cel mai mic amanunt. De la cea de-a doua festivitate lipsea insa chiar initiatoarea ideii – Ana Pauker. In schimb, cei peste o suta de "tovarasi muncitori, tarani, intelectuali, barbati si femei, recrutati ca si cursanti dintre "cei mai buni activisti, capabili, dornici de invatatura", au avut prilejul intalnirii cu Chivu Stoica, Iosif Chisinevschi, Gheorghe Apostol, Leonte Rsutu, Iosif Ranghes, Liuba Chisinevschi. Din staful universitatii au onorat adunarea rectorul Barbu Lazareanu, directorul de studii Zina Brancu si profesorii Mihai Roller, Alexandru Buican, Ionescu Gulian si Ion Popescu-Puturi, Ion Calugareanu. Toti vor fi considerati in anii urmatori "marile personalitati" care vor dirija cultura romaneasca.
Daca la inaugurarea din martie 1945 rectorului i-a revenit sarcina de a vorbi despre institutia sa, in februarie 1946, "reinaugurarea" a fost, mai degraba, un meeting electoral. In sala s-au scandat lozinci pro-PCR si pro-Dej. Momentul de culme al festivitatii l-a realizat corul Universitatii, care, acompaniat de intreaga asistenta, a cantat "Internationala"! Au urmat interventiile reprezentantilor studentilor si studentelor – "tov. Nicula si tov. Sandu Babuci" –, care au exprimat "in cuvinte clare si angajamente concrete dorinta arzatoare a acestei prime serii de studenti scosi din productie pentru a-si insusi mai temeinic invatatura lui Marx, Engels, Lenin si Stalin". In "limba de lemn" ce avea sa se instapaneasca peste tara, reprezentantii viitorilor propagandisti si-au angajat la "sarcina de a intari Partidul nostru cu cadre pregatite politiceste ridicate prin cunoasterea teoriei marxist-leniniste si aplicarea ei in practica, insusindu-si cuvintele lui Marx si Engels ca: «Invatatura noastra nu e dogma, ci calauza in actiune»".
DE CE STEFAN GHEORGHIU? Barbu Lazareanu a "lamurit", in maniera tipica propagandei comuniste, de ce au ales ca "patron" al institutiei pe social-democratul Stefan Gheorghiu: "Evocand trecutul de lupta al poporului nostru si pe eroii acestor lupte, incepand cu Doja, Horia, Closca si Crisan, Tudor Vladimirescu pana la I.C. Frimu, ne oprim asupra figurii luminoase a lui Stefan Gheorghiu".
Un alt discurs "de rezonanta" a fost cel tinut de Iosif Chisinevschi, in calitatea sa de conducator al Sectiei de Educatie Politica a CC al PCR: "In Universitatea noastra isi vor face educatia, promotie dupa promotie, studenti de tip nou, studenti proveniti din adancul maselor, fii si fiice ai clasei muncitoare, ai taranimii, fii si fiice devotate activitatii Partidului nostru", a asigurat el asistenta. Tuturor acestor studenti, Chisinevschi le atragea atentia sa puna in practica invatatura capatata, astfel incat "victoria cauzei comuniste sa fie sigura".
Din pacate, scrierile istorice despre asemenea institutii si rolul lor sunt putine. Prin intermediul acestora insa s-a incercat formarea "omului nou", proiectul utopic al comunismului mondial.

CAPTURAREA LUI NICHIFOR CRAINIC
La 28 mai 1947, Scinteia anunta pe prima pagina "Arestarea lui Nichifor Crainic", jubiland de bucuria capturarii "odiosului criminal de razboi". Despre Crainic se spunea ca ar fi fugit din tara dupa 23 august 1944 si ar fi facut parte din "guvernul-fantoma" al lui Horia Sima. Pentru fapta sa, a fost condamnat la moarte, in lipsa. Urma sa fie adus sub "o severa escorta" in Capitala. Din declaratiile lui Crainic aflam ca fostul publicist si profesor traia sub numele de "negustorul Vladimir Spanu din Radauti", ascunzandu-se in casa preotului Sanmarghitean Ion, fost legionar, din satul Cerghid (judetul Mures). Crainic a marturisit ca nu parasise Romania si ca pana la 2 septembrie 1944 fusese ascuns la manastirea de maici din Pasarea. Dupa o perioada de internare intr-un spital din Sibiu, si-a continuat perindarile, deghizat, prin asezari din Banat si Mures.