miercuri, 6 decembrie 2006

Definitiv in "barca" sovietica

PAULA MIHAILOV CHICIUC

In timp ce graul sovietic "se revarsa" peste meleagurile romanesti, Guvernul a refuzat Planul Marshall (propus la 5 iunie 1947). Generalissimul Stalin i-a "recompensat" insa pe romani prin acordul dat incheierii Tratatului de prietenie, colaborare si asistenta mutuala, semnat de Molotov si Groza in februarie 1948.

In timp ce toata tara parea a fremata de bucuria importurilor din Uniunea Sovietica, datatoare de sperante si de viata mai buna, scena politica internationala trecea peste un moment de cumpana. Secretarul de stat american George Marshall a propus (Universitatea Harvard, 5 iunie 1947) un plan de reconstructie economica postbelica, ce-i va purta numele.
ROMANIA REFUZA. Guvernul Groza, asemeni tuturor guvernelor din statele afectate de cel de-al doilea razboi mondial, a fost invitat sa se alature Planului Marshall. Acceptarea de Romania a ajutorului oferit de democratiile occidentale ar fi fost, in interpretarea Moscovei, o dovada de neloialitate fata de URSS.
Astfel ca, in 12 iulie, Gheorghe Tatarescu – ministrul de Externe si vicepresedintele Consiliului de Ministri – comunica guvernelor Marii Britanii si Frantei refuzul la invitatia primita din partea lor de a participa la Conferinta de la Paris, unde urma sa se dezbata "organizarea programului de redresare economica a Europei". Publicat virgula cu virgula in "Scinteia", comunicatul dezvaluia faptul ca Executivul, dupa examinarea Planului Marshall, a ajuns la urmatoarea concluzie: "Guvernul roman considera ca organizarea propusa de Guvernele britanic si francez va duce fatal la rezultate care vor insemna, pe de o parte, o stirbire a independentei pe care tarile Europei vor si trebuie sa o pastreze cu privire la politica lor economica, iar pe de alta parte o imixtiune in afacerile interne ale acestor tari. Pe de alta parte, orice plan de redresare economica europeana nu-si poate atinge telurile decat daca se sprijina pe colaborarea tuturor tarilor de pe Continent si daca se sprijina in primul rand pe colaborarea cu Uniunea Sovietica. (…) In consecinta, organizarea Vestului cu izolarea Estului Continentului nu poate fi o operatiune fericita nici pentru redresarea economica a Europei si nici pentru statornicirea increderii si pentru consolidarea pacii lumii".
DIN VOIA POPORULUI. Asadar, Romania a ales "increderea si colaborarea" cu sovieticii, mai apropiati geografic si mai rapizi in a ne intinde o "frateasca" mana de ajutor. Cu pretul semnalat de Tatarescu: pierderea independentei politice si economice. "Scinteia" prezenta situatia astfel: "Ziarului d-lui Eden – Yorkshire Post" – cat si influentul "The Observer" au spus-o foarte lamurit: ca Planul Marshall presupune o renuntare la o parte a suveranitatii nationale. (…) Poporul roman doreste sa traiasca liber, independent, in legatura de stransa prietenie cu Uniunea Sovietica, cu popoarele democratice inconjuratoare precum si cu celelalte popoare iubitoare de libertate. Si mai doreste ca dorinta sa-i fie respectata".
DIN NOU LA MOSCOVA. La 11 ianuarie 1948, o noua delegatie economica condusa de ministrul de Finante – Vasile Luca –- a luat calea Kremlinului. Luca, insotit de Maurer, Miron Constantinescu si alti functionari, a ramas la Moscova pentru urmatoarea luna. Oficial, scopul vizitei nu a fost anuntat.
In schimb, in 2 februarie, Guvernul comunica oficial ca s-a hotarat ca delegatiei economice de la Moscova sa i se alature o delegatie guvernamentala formata din Petru Groza, Dej, Ana Pauker (noul ministru al Afacerilor Straine), Lothar Radaceanu (ministrul Muncii si Asigurarilor Sociale), toti proaspat intorsi din Ungaria unde se semnase Tratatul de prietenie si colaborare. Nici de aceasta data nu s-a precizat carui tel ii servea asemenea desfasurare de forte pe teritoriul sovietic.
Tratatul de prietenie cu URSS. Se pare ca prelungirea sederii delegatiei lui Luca s-a datorat asteptarii sosirii lui Groza si a "companiei" sale guvernamentale, fara de care un act cu greutate, precum Tratatul de prietenie, colaborare si asistenta mutuala (incheiat la 4 februarie), nu putea fi semnat. Din cele sase articole ale Tratatului, primele doua se refereau la Germania si la ajutorul pe care si-l vor acorda cele doua state in cazul unui eventual atac al Germaniei: "Inaltele Parti Contractante se obliga sa ia in comun toate masurile care se afla la dispozitia lor pentru inlaturarea oricarei amenintari de repetare a agresiunii din partea Germaniei sau oricarui stat care s-ar uni cu Germania, direct sau in oricare alta forma". Se mai preciza ca acest tratat este "infaptuit in concordanta cu principiile Chartei ONU". El ramanea valabil pe o perioada de 20 de ani, iar daca nici una dintre parti nu anunta cu un an inainte ruperea Tratatului, actul ramanea valabil pe o perioada de inca cinci ani.
Asadar, pentru urmatoarele doua decenii, sovieticii se asigurasera ca Romania nu va parasi "lagarul socialist" si va apara ideea comunista impotriva tuturor agresorilor. Caci nu Germania era la acea vreme temerea sovieticilor, ci celelalte democratii occidentale (trecute in Tratat la categoria "si altele") care o ajutau sa-si revina dupa razboi.

"SOLUTIA SALVATOARE" PENTRU "CORABIA" ROMANIEI
Detaliile vizitei romanilor la Moscova din ianuarie 1948 le gasim tot in cartea de memorii a lui Paul Sfetcu. Povestirea lui Dej este astfel relatata: "Nu peste mult timp a fost invitata in URSS o delegatie guvernamentala condusa de dr. Petru Groza din care am facut si eu (Dej, n.red.) parte. In discutiile cu partea sovietica, au fost ridicate problemele discutate cu mine anterior. Tratativele ajunsesera intr-un impas, pentru ca nimic concret nu se avansase. Conform protocolului vizitei, intr-o seara a avut loc o receptie, cu multa mancare si bautura, cu multe toasturi, dupa obiceiul pe care incepusem sa-l cunosc. La un moment dat, unul dintre membrii delegatiei noastre – Mihail Ghelmegeanu – daca-mi aduc bine aminte – s-a ridicat in picioare pentru un toast si a spus ca Romania poate fi asemanata cu o corabie grav avariata si incarcata peste capacitate, ce incearca sa navigheze pe o mare bantuita de furtuna. Vanturile si valurile o inclina. Cand intr-o parte, cand in cealalta, iar apa ce patrunde nestingherita prin toate sparturile din peretii laterali o conduce sigur spre naufragiu. Echipajul din care face si el parte – a subliniat vorbitorul – nu mai vede nici o scapare. Stalin, dupa ce a ascultat cu interes acest asa-zis toast, a replicat la final: «Exista, totusi, o solutie salvatoare pe care demnitarul vostru spune ca personal nu o vede. Dar daca echipajul vostru nu o concepe, o concep eu. Aruncati peste bord jumatate din incarcatura si corabia se va redresa». Delegatul nostru a remarcat ca aceasta hotarare nu o poate lua echipajul deoarece incarcatura nu-i apartine. «Daca echipajul nu poate hotari, pot eu, a zis Stalin. Aruncati jumatate din incarcatura si veti fi salvati». Dupa obicei, i s-a multumit, desi nimeni nu stia pentru ce si nu putea anticipa cum se va materializa indicatia lui Stalin." Indicatia a fost pusa in practica a doua zi si a constat in injumatatirea cuantumului reparatiilor de razboi datorate de Romania Uniunii Sovietice. "In ce ma priveste, regret ca Stalin nu a luat acea hotarare imediat dupa discutia cu mine si a fost mai receptiv la prezentarea dezastruoasa facuta de o delegatie guvernamentala. Asa era el, a incheiat Dej acea amintire, adopta hotarari la care n-aveai cum sa te astepti."

ANTI-MARSHALL
"Guvernul roman considera ca organizarea propusa de Guvernele britanic si francez va duce fatal la rezultate care vor insemna, pe de o parte, o stirbire a independentei pe care tarile Europei vor si trebuie sa o pastreze cu privire la politica lor economica, iar pe de alta parte o imixtiune in afacerile interne ale acestor tari. Pe de alta parte, orice plan de redresare economica europeana nu-si poate atinge telurile decat daca se sprijina pe colaborarea tuturor tarilor de pe Continent si daca se sprijina in primul rand pe colaborarea cu URSS."
Comunicatul Guvernului roman – 1947