marți, 9 ianuarie 2007

„Imblanzirea“ scriitorilor

CRISTINA DIAC

In ianuarie 1948, "Scinteia" gazduia un articol semnat de redactorul-sef Sorin Toma. "Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei", era un atac virulent la adresa poetului Tudor Arghezi. In ciuda legendelor create ulterior in jurul lui Sorin Toma, primul mare contestatar al lui Arghezi fusese poetul Miron Radu Paraschivescu.

Peste putine luni de la aparitia in ziar, articolul a fost publicat in brosura. Scriitorul Petru Dumitriu il aprecia ulterior ca "un exemplu de critica marxista", textul lui Toma fiind studiat in universitati.
INTREBARI SI RASPUNSURI. Despre pataniile poetului Tudor Arghezi in primii ani de regim comunist s-au vorbit si s-au scris multe. Au "atacat" subiectul criticii si istoricii literari care au studiat viata si opera poetului, "factori de raspundere" din interiorul staff-ului comunist, confratii. Intr-un recent volum de memorii s-a pronuntat si Sorin Toma, autorul articolului care facuse sa curga atata cerneala. Cu timpul, Arghezi a devenit un adevarat "caz": adunand documentele, marturiile, opiniile exprimate atat in epoca, cat si ulterior s-ar putea realiza un dosar voluminos. Ce "pacate" ale autorului "Cuvintelor potrivite" au starnit furia zeilor din Olimpul comunist?; cine a avut initiativa scrierii unui articol amplu in ziarul partidului?; articolul insusi l-a scris Sorin Toma de unul singur sau a mai fost ajutat de cineva, si daca da, de cine?; de ce a fost ales tocmai redactorul-sef al Scinteii pentru a-i administra poetului severa corectie?; in ce a constat marginalizarea lui Tudor Arghezi si cat de lunga a fost ea?; cine i-a fost alaturi in perioada dificila de dupa aparitia articolului si cine s-a bucurat de necazurile "maestrului de la Martisor"? La toate acestea si la alte intrebari s-au dat de-a lungul timpului raspunsuri variate, s-au cautat vinovati, s-au tesut legende.
MITUL INITIATIVEI LUI SORIN TOMA. In ciuda notorietatii ulterioare a articolului antiarghezian din Scinteia, nu Sorin Toma fusese primul contestatar al poetului dupa 23 august 1944. Intaiul si cel mai constant a fost un confrate, poet la randu-i si cu trecut "ilegalist". Miron Radu Paraschivescu – MRP-ul dupa cum il apelau cunoscutii – s-a "ocupat" de Arghezi incepand cu 1945 si nu l-a "slabit" cu criticile pana in 1948, cand a predat stafeta.
"Viata e o porcarie". Din 1946 si pana in primavara lui 1947, Tudor Arghezi a publicat saptamanal cate o "tableta" pe prima pagina a ziarului Adevarul. Presupunem ca cel putin una dintre ele, aparuta in martie 1947 si intitulata "Viata literara", trebuie sa fi produs mare suparare. Cu privire la prezentul vietii culturale romanesti, Arghezi scria: "Pentru ca ne displace sa spunem ca viata e o porcarie, ne flatam a prefera sa spunem ca viata e o lupta. (...)
Tot o porcarie e si viata literara, ba poate ca si mai rau. (...) Trebuia ca tu, scriitor cunoscut si apreciat, ba cateodata si premiat cu titlul de national, si nu numai atat, ci si sarbatorit, sa ceri autorizatie ca sa scrii, cuvintele romanesti fiind incuiate in lada de fier si cheile stand pe veriga in buzunarul unor domnisori care au invatat sa iscaleasca exact. Incolo, viata literara e libera, cu conditia sa nu scrii".
"DRUMURILE UNUI POET". Replica a aparut in Scinteia, sub forma articolului "Drumurile unui poet: Tudor Arghezi", scris de Miron Radu Paraschivescu, care ambitiona sa "ia in discutie viata si opera dlui Arghezi". "Nu stiu ce va fi gandit cititorul, scria MRP-ul, obisnuit sa vada in dl. T. Arghezi un «scriitor cunoscut si apreciat, ba cateodata si premiat – si nu numai atat, dar si sarbatorit» (cum ii place poetului sa se priveasca-n oglinda), citind de sub pana acestuia postulate demne de toti ratatii, de toti estropiatii si mizeriosii, acriti fie-n neputinta, fie-n blazare sau veninuri marunte, consumate launtric. Nu, hotarat lucru, nu acesta poate fi mesajul unui mare poet. Dar, vorba e, dupa cum vorbeste si cum scrie, este dl. Tudor Arghezi intr-adevar un poet mare? Un scriitor al carui mesagiu poate fi rezumat la «porcaria vietii» este in vreun fel vrednic de a fi numit «mare»?"
Intrebarea lansata de Miron Radu Paraschivescu in martie 1947 n-a ramas in pura retorica literara. Cu acceptul liderilor comunisti, Sorin Toma avea sa ofere un raspuns transant dupa numai cateva luni.

REPROSURI
"Pentru ca ne displace sa spunem ca viata e o porcarie, ne flatam a prefera sa spunem ca viata e o lupta. (...) Tot o porcarie e si viata literara, ba poate ca si mai rau. (...) Trebuia ca tu, scriitor cunoscut si apreciat, ba citeodata si premiat cu titlul de national, si nu numai atit, ci si sarbatorit, sa ceri autorizatie ca sa scrii (...). Incolo, viata literara e libera, cu conditia sa nu scrii".
Tudor Arghezi