marți, 30 ianuarie 2007

Lichidarea social-democratiei

FLORIN MIHAI

Lichidarea partidelor social-democrate. Pus la cale cu ocazia conferintei Cominformului din luna septembrie a anului 1947, planul de desfiintare a partidelor socialiste a fost respectat intocmai de liderii comunisti locali in decursul anului urmator. Unificarea intr-un partid unic al stangii s-a facut peste tot sub semnul santajului, oportunismului si al fortei.

Spre sfarsitul anului 1947, in luna septembrie, sovieticii au decis crearea Cominformului, organizatie internationala a partidelor comuniste. Prima conferinta a avut loc in Polonia, iar printre deciziile luate una privea relatia comunistilor cu partidele social-democrate. Cu prilejul reuniunii, Andrei Jdanov – "parintele" sovietic al organizatiei – a sugerat partidelor fratesti schimbarea tacticii fata de aliatii socialisti. Tactica Frontului National care aduna laolalta partidele politice de stanga trebuia abandonata. Comunistii trebuia sa-si "concentreze tirul" impotriva socialistilor de dreapta "care creeaza disensiuni in randul clasei muncitoare si ii otravesc spiritul". Insusindu-si noua directiva, liderii comunisti au trecut la treaba.
"OMUL CU MANA DE FIER". Pe scena politica din Ungaria de dupa razboi, social-democratii reprezentau o adevarata forta. In alegerile organizate in luna august a anului 1947, Partidul Social Democrat (PSD) obtinuse 15 procente, clasandu-se astfel pe locul secund in optiunile electoratului maghiar. Comunistii, care conduceau Blocul Stangii, detineau prima pozitie cu 22% din voturi, dar au inteles amenintarea popularitatii socialistilor.
Omul care a reusit sa desfiinteze social-democratia in Ungaria a fost cominternistul Laszlo Rajk, devenit Ministru al Afacerilor Interne. Prin diverse manevre politice, (in care-au fost folositi social-democratii favorabili unificarii stangii maghiare), s-a reusit revocarea din Parlamentul Ungariei a 32 de deputati socialisti. Totodata in fruntea PSD a fost instalata o conducere noua, pro-comunista. Unificarea devenea doar o chestiune de timp. La 13 iunie 1948 s-a infiintat Partidul Muncitorilor Unguri, partid leninist, dupa model sovietic. Lui Rajk i-au fost recunoscute eforturile pentru infiintarea noului partid si a fost rasplatit cu functia de secretar general-adjunct.
SOCIALISTI DIVIZATI. In Cehoslovacia postbelica, Partidul Comunist (PCC) se bucura de o mare popularitate, atragand de partea sa numerosi intelectuali social-democrati. Fusese, de altfel, in anii interbelici, singurul partid comunist din aceasta parte a Europei acceptat ca legal. Impartirea socialistilor in mai multe partide politice a folosit liderilor comunisti praghezi. Doua formatiuni ce se declarau promotoare ale social-democratiei se luptau pentru simpatia alegatorilor cehi si slovaci – Partidul Socialist-National si Partidul Social-Democrat. "Norocul" comunistilor cehoslovaci s-a numit Vaclav Nosek, ministru de Interne, membru de frunte al PCC. Printr-o campanie neobosita – utilizand adesea "metode gangsteriste" dupa cum se exprima socialistul Prokop Drtina – Vaclav Nosek a determinat liderii social-democrati sa fie de acord cu unificarea (17 aprilie 1948). In Cehoslovacia comunistii nu au folosit in titlul noului lor partid cuvantul "muncitoresc". Au ramas insa la vechea titulatura adoptata – Partidul Comunist Cehoslovac, salutul lor "tovarasesc" fiind insa "Cinste muncii!"
PRINTRE ULTIMII. "Gazduiti" la Moscova din 1942, comunistii polonezi au infiintat in exil Partidul Muncitoresc Polonez (PMP). Dupa "eliberarea" Poloniei de catre Armata Rosie, li s-a permis comunistilor revenirea in patrie unde, alaturi de ramasite ale Partidului taranesc Polonez, au format Blocul Democrat. Prin intermediul acestuia au atras social-democratii polonezi spre unificarea intr-un partid muncitoresc, foarte util dovedindu-se social-democratul Josef Cyrankiewicz. Pregatirile au intrat in linie dreapta spre sfarsitul anului 1948. Mai putin grabiti decat romanii ori ungurii, "tovarasii" de la Varsovia au decis ca data a unificarii 21 decembrie 1948. In paralel, la Tribunalul Militar se desfasura procesul a sase opozanti ai lichidarii social-democratiei poloneze. In acest regim de teroare, Congresele generale ale PMP si PSD s-au pronuntat in favoarea unificarii. In mediul sobru al Universitatii Tehnice din capitala poloneza, 1.800 de delegati au participat la sedinta ce consfintea aparitia Partidului Muncitoresc Unit Polonez condus de Wladislaw Gomulka.

PROLETARIAT
Potrivit ideologiei staliniste, muncitorii din tarile comuniste "trebuiau condusi de un singur partid". Noile partide exprimau de la infiintare atasamentul la "idealurile proletariatului". Cu exceptia Cehoslovaciei, in toate tarile sovietizate, partidele se numeau "muncitoresti" (Romania, Bulgaria, Polonia) sau "ale muncitorilor" (Ungaria). In Romania, Gheorghe Gheorghiu-Dej reprezenta, dupa cum declara Leonte Rautu, "simbolul viu al luptei proletariatului roman".