miercuri, 10 ianuarie 2007

Poezii pentru copii, nascute in vremuri grele

CRISTINA DIAC

Sorin Toma, fiul "poetului militant" A. Toma. Pana in ziua de azi se tot cauta vinovatii marginalizarii lui Arghezi. Unii il acuza pe Sorin Toma si reduc totul la nivelul rivalitatilor literare. Acesta da vina pe "partid" si pe "sistem". Apropiatii lui Gheorghiu-Dej ii invinuiesc pe "cei ce desconsiderau marile valori ale culturii nationale romane", a se citi cominternistii-evrei.

Cel mai adesea, raspunzator pentru marginalizarea temporara a poetului Tudor Arghezi este facut Sorin Toma, semnatarul articolului "Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei".
"CV" BUN. Sorin Toma nu aparuse de nicaieri in redactia Scanteii si nu era tocmai un anonim. Fusese membru de partid din ilegalitate, cu o viata agitata, ca a tuturor ilegalistilor. Lucrase si inainte de 23 august 1944 in domeniul agitatiei si propagandei (Agitprop), de care apartinea si presa de partid. In deceniul patru activase ca secretar al Agitpropului de pe langa organizatia PCdR Bucuresti si ca redactor la ziarele comuniste Scanteia si Fapta. Dupa cedarile teritoriale din vara lui 1940 a plecat in URSS, unde si-a reluat activitatea publicistica la ziarul Pamant sovietic din Balti si la Moldova socialista. A colaborat cu Editura de Limbi Straine din Chisinau, pentru care a tradus in limba romana operele lui Lenin. Dupa declansarea razboiului antisovietic de catre Germania nazista si aliatii ei, Sorin Toma a fost mobilizat in Armata Rosie. In fata inaintarii armatei germane, sovieticii s-au retras. El a ramas in teritoriul ocupat de inamic, lucrand ca muncitor agricol. Mai tarziu, acesta va fi un episod care-i va atrage mari neplaceri in cariera politica din Romania. Dupa schimbarea cursului razboiului, a fost mobilizat din nou. Chemat la Moscova, a lucrat la Directia Superioara Politica a Armatei Rosii, de unde a fost trimis la Directia a II-a Voluntari Romani "Horia, Closca si Crisan". A revenit in tara impreuna cu aceasta "sora mai mica" a mult mai cunoscutei Divizii "Tudor Vladimirescu".
Cu trecutul de ilegalist, experienta sovietica si in sectorul "agitatoric", Sorin Toma a fost numit la Inspectoratul pentru Educatie, Cultura si Propaganda Bucuresti. Dupa un stagiu la ziarul Glasul armatei, ajunge in 1946 la Scanteia – prima data ca redactor-sef adjunct, iar din 1947 – redactor-sef. S-a mentinut in functie pana in 1960. A fost membru in Comitetul Central al PMR si deputat in Marea Adunare Nationala aproape un deceniu.
"SISTEMUL E DE VINA". Peste ani, ajuns la varsta senectutii, Sorin Toma a negat in memoriile sale ca ar fi avut un interes personal in "punerea la punct" a poetului Tudor Arghezi. Referitor la acest subiect, scria: "Cu privire la articolul meu despre poezia lui Tudor Arghezi, publicat in Scanteia la inceputul anului 1948, s-au spus si s-au scris multe. In lumea literara a fost acreditata o legenda calomnioasa, lansata de cercuri interesate, pe canale obscure. Ea pretindea ca articolul ar fi fost o initiativa strict personala – actiunea personala a unui franctiror (n.n. – soldat care, fara sa faca parte dintr-o armata regulata, primea insarcinari in timpul unui razboi) care a folosit cu de la sine putere paginile organului oficios al partidului, pentru a da publicitate unor teze personale, in interes personal: Sorin Toma a scris, chipurile, acest articol pentru a-l da jos de pe piedestal pe Tudor Arghezi si a-l pune in locul acestuia pe tatal sau, poetul A. Toma. (...) Toate acestea au putut sa circule liber dupa 1968-1969, intretinute oficios, pentru ca procesul Arghezi sa fie redus ad personam, scotandu-se din cauza «partidul» si «sistemul». Vina ar fi fost exclusiv a unui functionar abuziv, ba chiar o rafuiala intre scriitori. Realitatea este ca articolul a fost scris de mine, dar din initiativa, din insarcinarea si sub controlul conducerii de partid, care l-a aprobat atat inainte, cat si dupa publicare".
SCANTEIA NU MISCA IN FRONT. Din documentele de arhiva reiese ca liderii partidului – membri ai Secretariatului si ai Biroului Politic – coordonau si controlau ce si cum aparea in Scanteia. In sedinta Biroului Politic din 26 ianuarie 1951 – sedinta la care Sorin Toma a prezentat raportul de activitate al ziarului, Ana Pauker a exprimat nemultumiri legate nu doar de continutul articolelor, ci si de cum era paginata gazeta. Incriminate erau titlurile din Scanteia – prea mari, in opinia "tovarasei Ana", care faceau ca ziarul partidului sa semene cu o publicatie occidentala. "Insesi titlurile, spunea Ana Pauker, locul mare pe care-l ocupa, distanta dintre titluri si articolas de multe ori sau titlul mai mare decat telegrama, subtitlurile care au mai disparut, daca privim toate acestea, atunci vedem ca un procent destul de important din continutul ziarului il ocupa aceste titluri, care au un caracter de subapreciere a cititorului nostru, parca trebuie sa-l atragi cu o reclama luminoasa."
"Bunul tovaras" Gheorghiu-Dej. Si Paul Sfetcu, seful de cabinet al lui Gheorghiu-Dej o lunga perioada, era de parere ca Sorin Toma, cat o fi fost el de redactor-sef, n-ar fi putut publica in ziarul partidului orice ii trecea prin minte. "Faptul ca «autorul» articolului era fiul unui poet a lasat multora impresia ca acesta scrisese articolul din interes personal, de familie pentru a netezi tatalui sau «drumul spre consacrare». Zelul sau ar putea confirma numai o parte de adevar, deoarece asa ceva nu era permis la comunisti atunci cand se folosea spatiul central al ziarului partidului." Daca unii il invinuiesc pe Sorin Toma, iar acesta invinuieste "partidul" si "sistemul", si Paul Sfetcu avanseaza niste prezumtivi vinovati: "Articolul fusese, fara doar si poate, inspirat si comandat de cei ce desconsiderau marile valori ale culturii nationale romane si care voiau sa-i intimideze si sa-i «puna la respect» pe toti cei ce intentionau sa nu se supuna noilor canoane, dogmatismului. (...) Cei ce nu aveau nimic comun cu cultura romaneasca si cu interesele noastre nationale au reusit sa-l inlature pe Tudor Arghezi temporar din viata noastra spirituala si sa-l aduca la sapa de lemn din punct de vedere financiar."

ALEXANDRU TOMA – VIATA SI OPERA
Printre legendele din epoca tesute in jurul "cazului Arghezi" se numara si aceea ca Sorin Toma a vrut sa-l defaimeze pe Arghezi pentru a-i netezi calea spre gloria literara tatalui sau, poetul minor Alexandru Toma. Desi astazi putini isi mai amintesc ceva despre el, A. Toma a fost un adevarat "star" la inceputul anilor ’50. Trei decenii fusese profesor la licee din Bucuresti si Ploiesti. In iuresul "transformarilor" de tot felul prin care trecea tara la finele deceniului cinci al secolului trecut, A. Toma s-a trezit in 1950 membru al Academiei, director la Editura de Stat pentru Literatura si Arta – cea mai mare editura a tarii pana in anul mortii sale (1954) si posesor al unei celebritati la care probabil nu visase niciodata.
Alexandru Toma este autorul poemului "Silvester Andrei salveaza abatajul". Alaturi de "Lazar de la Rusca" a lui Dan Desliu, este una din cele mai reprezentative poezii "de tip nou", asa cum era dorita a fi poezia in "noul regim". In afara de povestea versificata a minerului Silvester Andrei, A. Toma s-a mai remarcat printr-o adaptare dupa calapodul vremurilor a unor poezii scrise la timpul lor de Mihai Eminescu, precum "Glossa" ori "Dintre sute de catarge". A mai scris versuri pentru copii, reunite in volumele "Suna ghiocel, suna clopotel" si "Piuici si fratii lui mai mici". Chipul poetului a fost imortalizat pe panza de pictorul Jean Steriadi, in tabloul numit simplu "Academicianul A. Toma".