marți, 30 ianuarie 2007

Scindati in doua tabere

FLORIN MIHAI

"Socialism nu vom face cu doua partide deosebite". Incepand cu 1945, Radaceanu si Voitec – secretari generali ai PSD – au orientat partidul spre colaborarea politica cu PCR. Dezamagit de noua directie, Titel Petrescu a decis sa paraseasca partidul. Comunistii au "pus umarul" la scindarea social-democratilor, folosindu-se de unii dintre membrii PSD.

Din 1945, cresterea influentei comunistilor pe scena politica a determinat tulburarea vietii interne din Partidul Social Democrat (PSD). In interiorul formatiunii s-au conturat doua curente de opinie: unul, reprezentat de presedintele social-democratilor – Constantin Titel Petrescu –, nu agrea intentiile PCR de a cuceri pe deplin puterea. Al doilea curent, reprezentat de secretarii generali ai PSD – Lothar Radaceanu si Stefan Voitec –, sustinea ca oportuna colaborarea cu celelalte partide de stanga, inclusiv cu comunistii.
SE COACE SCHISMA! Primele semne ale delimitarii celor doua pozitii au aparut in timpul grevei regale (21 august 1945 – ianuarie 1946): Titel Petrescu a cerut demisia guvernului condus de Groza, pe cand Radaceanu si Voitec insistau, dimpotriva, pentru continuarea activitatii Guvernului. Ultimii erau motivati de propriul lor rol din Cabinet: Radaceanu – ministrul Muncii, Voitec – ministrul Educatiei Nationale. Sesizand ruptura din cadrul PSD, comunistii au incercat sa profite de situatie. Prin declaratii oficiale, liderii comunisti au sugerat ca venise timpul crearii unui alt partid, prin unificarea social-democratilor cu comunistii. Chiar la Conferinta nationala a PCR (octombrie 1945) s-au auzit noi apeluri pentru realizarea Partidului Unic Muncitoresc. Social-democratii s-au ferit sa dea un raspuns clar si direct. In problema tacticii electorale ce urma a fi pusa in aplicare pentru alegerile din 1946, Titel Petrescu si oamenii sai de incredere au pledat pentru participarea PSD pe liste separate, cu un program politic propriu. De cealalta parte, "procomunistii" Radaceanu si Voitec, sprijiniti de alti membri ai Comitetului Central al PSD, precum Theodor Iordachescu, Aron Braester, Barbu Solomon sau Zaharia Tanase, au cerut participarea pe liste comune cu Frontul National Democrat – dominat de comunisti.
O SCRISOARE... INVENTATA. Cum o decizie atat de importanta pentru un partid ca tactica electorala nu putea fi luata decat de un organ superior de conducere, la 10 martie 1946 a fost convocat Congresul general al PSD. In pregatirea intrunirii, un rol important l-au avut Lothar Radaceanu si Stefan Voitec. Cele mai eficiente s-au dovedit manevrele lor de culise care au avut ca rezultat formarea unei "majoritati" de delegati pro-comunisti.
Radaceanu si-a desavarsit "manaria" printr-un fals. In plin congres, apropiatul sau, in persoana ministrului Minelor si Petrolului – Tudor Ionescu –, a prezentat, "plin de indignare", o "anonima". Epistola "dovedea" ca liderul taranist Iuliu Maniu a avut in intentie sa cumpere participarea PSD pe liste separate. Anonima il acuza astfel direct pe Titel Petrescu. Uimit de "acuzatiile" aduse, presedintele social-democratilor nu a schitat nici un gest de protest.
O noua infrangere a suferit tabara "titelistilor" in momentul supunerii la vot a colaborarii electorale cu FND-ul. Cum delegatii fusesera deja "alesi" pe spranceana, votul nu a produs nici o emotie: 232 au votat pentru alianta electorala cu comunistii, 29 contra, iar 60 de socialisti s-au abtinut. Au fost si membri PSD care, nedorind sa fie partasi la sciziunea partidului, nici nu au participat la congres.
Chiar a doua zi dupa incheierea lucrarilor Congresului, ofuscat de deciziile colegilor sai, Titel Petrescu a decis sa infiinteze Partidul Social Democrat Independent. Desi urmat de cativa fideli, fostul lider PSD-ist a fost impiedicat de comunisti sa-si desfasoare activitatea noii formatiuni politice. La randul sau, Lothar Radaceanu a decis preluarea fraielor PSD, pana intr-acolo incat a "mutat" partidul chiar la el acasa, in Vatra Luminoasa.
"PUTEM MANEVRA CU EI". Timp de un an, gruparea social-democratilor din jurul lui Radaceanu si Voitec – practic PSD – a functionat in sensul apropierii din ce in ce mai intense de comunisti. La randul lor, comunistii au profitat de situatia favorabila lor, nerenuntand la ideea unificarii celor doua formatiuni politice. Discutiile referitoare la unificare si crearea unui nou partid s-au derulat in cadrul restrans al Biroului Politic al PCR. In sedinta din 9 septembrie 1947, parerile liderilor comunisti au fost impartite: unii nu doreau atragerea lui Radaceanu si a lui Voitec. Teohari Georgescu, de pilda, se declara sceptic in legatura cu moralitatea social-democratilor: "Tare greu o sa ne vie sa dam peste un element cinstit si devotat in conducerea PSD." O parere asemanatoare exprima Gheorghe Vasilichi, care nu gasea normal ca "toata sleahta s-o bagam la noi". Lucretiu Patrascanu adoptase o pozitie oarecum de centru – unificarea trebuia realizata in conditii prielnice printr-o "munca permanenta de destramare de jos, prin luarea de elemente cinstite". Patrascanu si-a permis chiar sa-l numeasca pe Lothar Radaceanu "ceasornicar", iar pe Stefan Voitec – "o barba". Vasile Luca si Gheorghe Gheorghiu-Dej s-au dovedit cei mai transanti si practici. Primul a recunoscut cu franchete ca nu se putea conta pe fractionistii din PSD, "dar de manevrat putem manevra cu ei, pentru a crea o framantare in sanul PSD, unde sa se deschida serios aceasta lupta intre dreapta si stanga". Era sigur ca evenimentele se desfasurau in favoarea comunistilor: "Ei merg cu noi, chiar in comitetele astea unice, vor fi ei pe urma exclusi, dar nu de la inceput." Ultimul a cuvantat Gheorghe Gheorghiu-Dej, insistand pentru declansarea campaniei de lamurire ideologica, mai intai a membrilor comunisti, apoi a social-democratilor. Totodata, recunostea importanta desfiintarii pe cale legala a PSD prin unificarea cu PCR: "Noi sa ne facem trebusoara si sa fim oleaca si vicleni, sa lasam la o parte moralitatea si romantismul si sa ne dam seama ce importanta are pentru Romania lichidarea firmei social-democrate". Dej era convins de oportunismul procomunistilor din PSD, avand exemplul "viu" al ministrilor Radaceanu si Voitec: "Influenta, autoritatea, perspectivele acestui partid ii fac sa caute locusoare cat mai sigure".
Notorietatea si cuvantarea lui Dej i-au convins pe tovarasii din Biroul Politic. La finalul sedintei, toti au cazut de acord ca tactica "vicleniei" lui Gheorghiu-Dej era cea mai indicata.

INTERVENTIE
Congresul PSD din 10 martie 1946 l-a "lamurit" pe Titel Petrescu de directia procomunista a partidului sau. In consecinta, a decis infiintarea Partidului Social Democrat Independent (PSDI), al carui sediu a functionat initial in casa lui Titel Petrescu din strada Brezoianu. Promovarea doctrinei se facea exclusiv prin intermediul brosurilor. In alegerile din noiembrie 1946, PSDI a obtinut un "dureros" 1,9% voturi. Cu timpul, soarta PSDI s-a inrautatit, culmea fiind atinsa in 1948. In luna mai, Titel Petrescu a fost arestat si condamnat la munca silnica pe viata. Faptul a starnit rumoare inclusiv in cancelaria Partidului Laburist din Marea Britanie, ai carui conducatori au intervenit pe langa Hrusciov pentru salvarea lui Titel Petrescu. Eliberat dupa sapte ani (1955), nu s-a bucurat de libertate decat doi ani. Moartea i-a fost cauzata de tratamentul din inchisori. Nici alti lideri social-democrati nu au scapat de valul de arestari – Iosif Jumanca, Ion Fluieras ori George Grigorovici. Toti au sfarsit in puscariile comuniste.

SANTAJABILI
Biografiile lui Lothar Radaceanu si a lui Stefan Voitec nu erau dintre cele mai "curate" si "corecte politic" pentru acele vremuri. Cei doi puteau fi acuzati, "la nevoie", de colaborare cu hitlerismul. Radaceanu, de exemplu, parasise PSD in timpul regimului antonescian, preferand politicii comertul, mai profitabil, cu ceasuri si bijuterii nemtesti. Ba mai mult, unul dintre "titelisti" – Adrian Dimitriu – a povestit in cartea sa de memorii despre admiratia manifestata de Radaceanu fata de forma de socialism propovaduita de Hitler. In cazul lui Stefan Voitec, i se putea imputa colaborarea cu "inamicul": in calitate de reporter de razboi pe frontul estic, el fusese corespondentul ziarelor germane Sentinela si Der Soldat. Totodata, lui Voitec i se putea "aminti" de catalogarea sa ca "trotkist", pe care a primit-o la parasirea PSD-ului si care l-a tinut departe de politica timp de noua ani (1928-1937). Dupa razboi, Titel Petrescu a incercat sa ii apere pe "vinovati". Pentru a-i feri de santaj, conform aceluiasi Adrian Dimitriu, social-democratii au declarat ca Voitec avea acordul partidului pentru a scrie in ziarele germane si astfel a scapa de incorporare.