miercuri, 28 februarie 2007

Europa dincolo de "cortina de fier"

PAULA MIHAILOV CHICIUC

Daca in statele ce formau lagarul socialist jocurile politice si economice erau facute de Uniunea Sovietica, dincolo de "cortina de fier" puteri occidentale ca Anglia si Franta au fost nevoite sa gaseasca rapid solutiile care sa le salveze economia si societatea, puternic afectate de razboiul tocmai incheiat.

Tragediile Nagasaki si Hiroshima, cele doua orase japozene bombardate atomic in august 1945, au aratat lumii ca incepe o noua era in istoria omenirii cand granitele terestre ale statelor nu mai sunt barierele de altadata. In 1949, URSS a intrat in posesia armei nucleare acesta a fost inceputul unei curse a inarmarilor intre cele doua "lagare". Si in celelalte tari din Vestul Europei s-au produs mari schimbari.
RECONSTRUCTIA ANGLIEI. Una dintre tarile care, desi castigatoare in al doilea razboi mondial si parte in cruciale negocieri politice, a avut mult de pierdut a fost Anglia. Venirea laburistilor la putere, in 1945, l-a scos din prim-planul scenei politice pe faimosul premier de sorginte conservatoare Winston Churchill. Locul sau a fost luat de Clement Atllee, a carui misiune ca sef de partid si de guvern intr-o perioada tulbure precum cea postbelica era dificil de indeplinit. Cu toate acestea, laburistii reusesc sa inregistreze cateva succese notabile necesare tarii.
Incepute inca din timpul razboiului, acum s-au definitivat nationalizarile de la Banca Angliei, minele de carbuni, aviatia civila, telecomunicatii, sfarsind in 1948 cu zacamintele de gaz. Promovarea si aplicarea teoriei economice a lui Keynes avea ca principal scop constructia unei economii de pace, prin care sa se asigure cresterea nivelului de trai, folosirea completa a fortei de munca, restabilirea echilibrului monetar si comercial. Keynes-ianismul coroborat si cu alte masuri in domeniul social au transformat Anglia in statul cu cel mai avansat, dar si functional, sistem de protectie sociala.
CASTIGURI... Cu toate ca sistemul privat, elitist, s-a pastrat, nevoia de renastere a societatii engleze a dus la cresterea importantei sectorului public. Evolutii favorabile s-au putut observa in universitatile publice, unde numarul studentilor a crescut de la 5.000, in 1940, la 70.000 in 1951. Nici rolul presei, al radioului sau cinematografiei nu era de neglijat. Prin asemenea mijloace de propagare a culturii de masa, englezilor li se ofereau mai multe si diverse posibilitati nu doar a se instrui, cat a-si petrece timpul liber. Despre un adevarat fenomen al "renasterii engleze" se poate vorbi o data cu lansarea "Festival of Britain" (1951). In literatura devin cunoscute operele unor autori ca Agatha Cristie, T.S. Elliot, E. Wangh, C. Fry. Si in fizica, bilogie, medicina, astronomie, filozofie si stiintele sociale (Russell si Hayek) se obtin rezultate excelente.
...SI PIERDERI In ciuda bunei dinamici sociale, politice si economice, Anglia va constientiza o cruda realitate: dependenta de Statele Unite si degenerarea sentimentului anticolonialismului in coloniile engleze. Ca dovada, India – "perla Coroanei" – si-a proclamat independenta la 15 august 1947, exemplul ei fiind urmat de Pakistan si Ceylon (azi Sri Lanka), ambele acceptand totusi sa intre in conglomeratul multirasial, Commonwealth, marcat de unitatea supunerii fata de Coroana. Britanicii au fost nevoiti sa renunte si la Palestina, marcata de conflictul arabo-israelian. Unesc Terra Nova cu Canada (1949), recunosc independenta Irlandei (Eire), tara care se retrage si din Commonwealth. Si ca ultima marturie a importantelor schimbari suferite de Anglia, premierul Attlee a decis inarmarea atomica a tarii.
IMPARTEALA BERLINULUI. Invinsa in razboi, secata economic, hulita de comunisti, Germania a trebuit sa-si gaseasca resursele pentru a supravietui. Motiv de negociere intre puterile invingatoare, astfel ca fostul Reich s-a vazut pus in situatia de a-si accepta soarta de moneda de schimb. Impartirea statului german in zone de influenta a avut loc la Yalta si a fost pusa in aplicare incepand cu 1946. Faptic, Berlinul s-a despartit in doua… orase pe 19 iunie 1948, cu "ajutorul" autoritatilor celor trei zone occidentale administrate de SUA, Anglia si Franta de a apli- ca aceeasi reforma monetara inainte de a "fuziona" intr-o singura entitate.
Ca raspuns la "protectoratul" vechilor aliati, din care ei erau exclusi, sovieticii au decis impunerea "blocadei Berlinului de Vest" (iunie 1948 – mai 1949). Cu toate masurile de siguranta luate de rusi, aliatii au gasit modalitatea de a scapa berlinezii de infometare: au aprovizionat orasul pe calea aerului. Incurajate, statele Europei de Vest au prins glas impotriva URSS, cerand o mai solida protectie in cazul unui atac sovietic. Astfel ca, la 4 aprilie 1949, zece state europene, alaturi de SUA si Canada, au semnat Tratatul Atlanticului de Nord (NATO). Era prima alianta politica infiintata in noul context international cu organizatie militara comuna, condusa de un ofiter american. Prin intermediul Partidului Comunist German, sovieticii au grabit "infiintarea" Republicii Democrate Germania (septembrie 1949), ca "democratie populara", separand-o de Republica Federala Germana din lagarul "imperialist". Si ca despartirea sa fie vizibila, in mijlocul fostei Capitale, autoritatile comuniste au decis ridicarea unui zid. Zidul Berlinului. Un zid al plangerii… in Europa.

"SOLUTIA" EUROPEANA, COMUNISMUL
In era postbelica, ideologia comunista a fost perceputa ca un antidot la ideologiile de dreapta, provocatoare de razboi, suferinta si dezastru. Lucru ce a favorizat cresterea numarului aderentilor la miscarea de stanga, chiar si in randurile statelor in care partidele comuniste nu erau agreate in perioada interbelica. Astfel ca in Italia numarul comunistilor a crescut de la 5.000 la 1.700.000, in Franta – de la 320.000 la 900.000, in Belgia – de la 9.000 la 100.000, in Cehoslovacia – de la 85.000 la 1 milion de comunisti. In unele tari occidentale (cazul Frantei) comunistii au inregistrat rezultate bune in alegerile parlamentare.
In era postbelica, ideologia comunista a fost perceputa ca un antidot la ideologiile de dreapta, provocatoare de razboi, suferinta si dezastru. Lucru ce a favorizat cresterea numarului aderentilor la miscarea de stanga, chiar si in randurile statelor in care partidele comuniste nu erau agreate in perioada interbelica. Astfel ca in Italia numarul comunistilor a crescut de la 5.000 la 1.700.000, in Franta – de la 320.000 la 900.000, in Belgia – de la 9.000 la 100.000, in Cehoslovacia – de la 85.000 la 1 milion de comunisti. In unele tari occidentale (cazul Frantei) comunistii au inregistrat rezultate bune in alegerile parlamentare.