marți, 3 aprilie 2007

Republica populara

ILARION TIU

Dupa abdicarea regelui Mihai I la 30 decembrie 1947, guvernul comunist a proclamat Romania "republica populara". Era pentru prima data in istorie cand in acest spatiu se renunta la principiul monarhic de guvernare. Insa noua republica nu era una clasica, ci avea "amprenta" modelului "socialist" impus de la Moscova.

Asa-numitul spatiu "carpato-danubiano-pontic" a fost administrat inca din vremea anticilor daci dupa norme monarhice de guvernare. Prin traditie, intaiul conducator al unui nucleu statal de pe "meleagurile noastre" a fost Burebista, care in anul 82 i.Hr. i-a adunat pe sefii uniunilor de triburi sub conducerea sa. Zece secole mai tarziu, institutia medievala a Domniei avea tot o constructie monarhica, domnitorul fiind descendent al dinastiei Basarabilor in Tara Romaneasca si a Musatinilor in Moldova. In 1859, cand s-a format statul roman modern, Alexandru Ioan Cuza, desi fusese ales de "adunarile populare", guverna asemenea unui monarh, avand functia de principe. Din mai 1866, Romania a devenit monarhie constitutionala, forma de stat care a functionat pana la 30 decembrie 1947.
"PUTEREA, LA POPOR!". Cu aceasta lozinca si-au justificat comunistii dorinta de a transforma Romania in republica. In realitate, din punct de vedere tehnic era imposibil ca morahia sa fi coexistat cu modul comunist de guvernare, insa liderii PCR doreau sa-si justifice inlaturarea lui Mihai I printr-un gest "nobil", de "intoarcere a puterii la popor".
Desi Romania a fost "botezata" republica dupa abdicarea regelui, noua forma de guvernare avea putine in comun cu modelul original de administrare a statului sub forma republicii. Romania nu devenise o republica parlamentara, ca majoritatea statelor vest-europene, ci "imprumutase" forma "republicii populare" de la Moscova. In teorie, intr-o republica cetatenii cu drept de vot isi deleaga puterea unor alesi, care le reprezinta interesele in Parlament. Conceptul fusese elaborat de ganditorii iluministi in secolul al XVII-lea, care propuneau separarea puterilor in stat, precum si delimitarea relatiei dintre biserica si stat. Guvernul republican trebuia sa reprezinte dorintele natiunii, in sensul ca interesul celor multi este superior intereselor claselor dominante. La jumatatea secolului al XIX-lea, Karl Marx a "rasturnat" viziunea iluminista asupra republicii, sustinand ca forma "burgheza" de reprezentare cetateneasca era subordonata tot "intereselor de clasa". Marx propunea o republica a "oamenilor muncii", bazata exclusiv pe interesele lor si condusa de reprezentantii muncitorilor. In 1917, bolsevicii "au pus in practica" aceste concepte, fondand un nou stat in care puterea apartinea, in teorie, "sovietelor de muncitori, tarani si soldati". Insa birocratia de partid a preluat curand "fraiele" guvernarii, iar Uniunea Sovietica a ajuns sa fie condusa de un mic grup de oameni din Biroul Politic al bolsevicilor.
PREZIDIU... DE PARTID. In formele "clasice" de republica, rolul sefului de stat este foarte bine definit. Republica grecilor antici avea un arhonte in frunte, venetienii medievali un doge, iar europenii moderni un presedinte. Insa, in "republica populara" de tip comunist, rolul si atributiile sefului de stat erau ambiguu definite. Astfel, dupa abdicarea lui Mihai I, atributiile fostului monarh au fost preluate de Prezidiul Provizoriu al republicii, condus de C.I. Parhon. Profesorul Parhon a ramas in functia simbolica de sef al statului si dupa votarea noii Constitutii, la 13 aprilie 1948. Conform acesteia, "organul suprem al puterii" era Marea Adunare Nationala, care alegea un Prezidiu cu rolul de sef al statului. Formal, cei 19 membri ai Prezidiului exercitau rolul colectiv de sef al statului, insa, in relatiile oficiale, presedintele acestui organism era considerat omologul sefilor de stat straini.
In realitate, Prezidiul MAN nu avea nici o putere in stat: nu conducea armata, nu putea revoca guvernul, nu putea refuza sanctionarea legilor, asa cum aveau posibilitatea constitutionala presedintii republicilor occidentale. Activitatea sa era indrumata exclusiv de membrii conducerii de partid. Intr-o sedinta a Biroului Politic al PMR din 1953, Gheorghe Gheorghiu-Dej a trasat "obiectiv" rolul Prezidiului MAN in Romania populara: "Daca nu merge bine (Prezidiul MAN n.n.), aici intr-adevar conducerea partidului va fi de vina, pentru ca el nu este un organ independent, ci un organ ca si Consiliul de Ministri, si tot ce misca in tara condus de partid. Daca merge prost, inseamna ca membrii de partid care lucreaza in Prezidiu lucreaza prost".