marți, 3 aprilie 2007

Editorial: „Traii sub patru regi...“

LAVINIA BETEA

"Propaganda comunismului rusesc se intemeiaza pe credinta ca repetarea de lozinci poate inlocui adevaratele convingeri castigate prin judecata critica in clasele primare, copiii sunt obligati sa repete cliseele obisnuite din brosurile despre Karl Marx si Engels"
C. Radulescu-Motru - 1948 Incercarea de aducere aminte a impresiilor si discutiilor ce le-ar fi putut avea generatia mea in tinerete despre forma sub care eram guvernati numita "republica populara", rebotezata ulterior "republica socialista" a esuat in amintirea unui cantec invatat la scoala. "Republica mareata vatra/ Nascuta-n fum de batalii/ Pamant al pacii si-al dreptatii/ Slavita fii, slavita fii!" erau versurile uneia dintre strofele sale.
Nu mai stiu cine i-a scris muzica, nici poezia. Poate ca n-am stiut nici cand l-am cantat. Daca insa atunci s-ar fi publicat topurile celor mai difuzate cantece ori clasamentele compozitorilor si textierilor dupa drepturile de creatie incasate, ramaneau memorabile numele autorilor acelui "imn patriotic" ce intra la modul obligatoriu in programele scolare, repertoriul oricarei formatii corale sau "manifestari culturale". Dupa astfel de criterii a fost unul dintre "hiturile" romanesti "legendare". Construind o reprezentare fara legatura cu datele realitatii, fara ancore afective ori rationale, versurile sale repetate mecanic au ramas fara alt ecou in amintire decat al imprejurarilor cand s-au cantat. Lipsit de suportul emotiilor, cantecul a alunecat in strafundurile memoriei colective, unde se afundasera si teoriile "partinice" despre instaurarea si functionarea republicii. Ne nascusem si traiam "in republica", iar bataliile in urma carora se intronasera pacea si dreptatea de pe pamantul ei erau indiscutabilele "flori de stil" din compozitia discursului public.
Printre putinele marturii oneste de epoca, provenite de la martori cu deprinderea reflectiei scrise, sunt caietele unde Constantin Radulescu Motru (1866-1957) si-a consemnat "Revizuirile si adaugirile" din 1943 si pana la moarte. In chiar primul an de republica, filosoful e "epurat" din Academia Romana, unde intrase in urma cu un sfert de veac, prezidand-o intre 1938 si 1941.
"N-am crezut ca viata mea are sa fie mai lunga decat durata regalitatii romanesti!", noteaza el in cea de-a doua zi a anului 1948, la mosia sa din Butoesti, dupa ce luase cunostinta de sfarsitul monarhiei. Si continua astfel despre trecut: "Traii sub patru regi: Carol I, Ferdinand I, Carol II si Mihai I. I-am cunoscut pe catesipatru. Singurul cu prestigiu de rege adevarat a fost Carol I. Ceilalti trei n-au fost nascuti pentru a fi conducatori de popor. Ferdinand I a fost norocos, Carol II excentric vanitos, Mihai copilaros". De altfel, "regimul parlamentar n-a fost nici pana acum practicat in mod sincer in Romania; fiindca el presupune la cetateni o vointa libera de a se guverna, ceea ce cetatenii romani nu au".
Se bucura cumva de "instaurarea republicii" al carei presedinte devenise tocmai prietenul sau Constantin Parhon? Il "firitiseste" pe acela printr-o scrisoare, dupa care, cu luciditate, se pronunta in insemnarile personale ca Parhon si Sadoveanu, amandoi colegi de Academie, sunt "simple marionete" in Prezidiul Republicii pentru comunistii Pauker, Bodnaras si Luca, la randu-le simpli agenti ai lui Vasinski. Iar viitorul este "citit" cu ochii limpezi ai cugetatorului, trait sub patru regi si trei dictaturi, ca o intrare in cea de-a patra: "Socializarea politica a Romaniei, adica de fapt rusificarea Romaniei, se face intr-un tempo grabit. S-a pus la cale traducerea tuturor legilor judecatoresti, administrative si fiscale din Uniunea Sovietelor. Este probabil ca si Constitutia politica viitoare va fi o traducere dupa Constitutia lui Stalin. Se imiteaza acum formele institutionale sovietice, asa cum altadata erau imitate acele din Apusul european". Prevede si "ratificarea de forma" a actelor unui conducator comunist de "eprezentantii poporului"dupa modelul sovietic. Probabil ca in Uniunea Sovietica, scrie el, si alegerile sunt fictive. Cu distantele si drumurile Rusiei este imposibil ca, in doar cateva ceasuri, milioane de cetateni alegatori sa ajunga la urne intr-o jumatate de zi si sa voteze in procent de 99,99% pe "cei mai buni fii".
Prezentul imediat il surprinde peste masura cu noutatile lui. "Ce n-as fi crezut vreodata "exclama" la 20 ianuarie 1948, iata, s-a intamplat: denumirea Bulevardului Regele Ferdinand unde locuiesc in Bucuresti s-a schimbat de doua zile in Bulevardul Gheorghe Dimitroficii. De asemenea, au fost scoase portretele vechilor monarhi de peste tot. In cartile de scoala s-a luat dispozitia sa se rupa paginile care vorbesc despre regii dinastiei de Hohenzollern. Astfel istoria romanilor va avea un lapsus de 80 de ani. Motivul? Ascultati motivul. Tot ce s-a facut in ultimii 80 de ani a fost corupt si putred. Poporul a trait in acest rastimp in robie si coruptie. De la 30 decembrie inainte incepe adevarata lui viata in libertate, in prietenie cu marea Uniune a Republicilor Sovietice...."
"Bizare" relatari si descrieri pentru romanul care citeste in "actualitatile" ziarelor de azi cum criminal si corupt a fost totul din 1948 si pana-n 1989...; si iar slavita fii, acum, adevarata viata...; slavita adevarata libertate fii...!