miercuri, 2 mai 2007

Reancepe teroarea roşie!

CRISTINA DIAC

Leningradul rezistase 29 de luni incercuirii germane. Fusese declarat după război "oraş-martir". Şi tot de aici a ales Stalin primele victime ale noului val de teroare abătut asupra URSS după război. Modelul proceselor politice lucrat in "laboratoarele" de la Kremlin a fost apoi "exportat" in "ţările comuniste surori", inclusiv in Romania.

La inceputul lui septembrie 1950, in Uniunea Sovietică se consuma o nouă dramă, intrată in istorie cu numele de "afacerea Leningrad". Kuzneţov şi Voznesenski, doi importanţi lideri de partid, secondaţi de alţi peste 2.000 de activişti cu funcţii mai mici in ierarhia de partid şi de stat, au fost implicaţi intr-un proces politic care amintea de anii Marii Terori. Capii procesului au fost condamnaţi la moarte şi executaţi, alţi zeci de subalterni şi colaboratori impărtăşindu-le soarta. Pregătirea procesului in sine durase aproape doi ani. Modelul experimentat cu succes in URSS-ul anilor '30 a fost folosit de această dată şi ca "marfă de export" pentru "ţările comuniste surori". La jumătatea secolului al XX-lea, in Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia şi Romania, la capătul unor procese politice, lideri care păreau cocoţaţi pe vecie in Olimpul puterii au ajuns in faţa plutoanelor de execuţie.
ANTECEDENTELE. Noua etapă a terorii fusese pregătită cu caţiva ani inainte. Primele semnale care avertizau asupra a ceea ce urma să vină au fost trase spre tabăra scriitorilor, artiştilor, a oamenilor de cultură. In 1946, A.A. Jdanov a criticat dur doi scriitori sovietici foarte cunoscuţi - umoristul Mihail Zoscenko şi poeta Ana Ahmatova. Critica a fost administrată "la faţa locului" chiar in oraşul lor de domiciliu - Leningrad. O dată cu ei au fost aspru mustrate şi două reviste culturale ce le publicaseră operele. "Zvezda" a supravieţuit, "Leningrad" şi-a incetat apariţia. Jdanov insuşi nu era un străin in oraşul lui Petru cel Mare, rebotezat ulterior cu numele lui Lenin. In anii '30, Jdanov fusese secretar al Comitetului Regional şi al Comitetului Orăşenesc Leningrad al PCUS. In 1934, asasinarea misterioasă a lui Kirov, liderul comuniştilor leningrădeni, oferise pretextul pentru declanşarea terorii. Aici va fi şi epicentrul cutremurelor produse de procesele staliniste postbelice, organizate in toate ţările proaspăt comunizate.
După victoria pe front şi la masa tratativelor, Uniunea Sovietică intra intr-o nouă etapă. Invingătorii din vremurile tulburi nu mai aduceau insă nici un folos. Stalin a inceput să "scape" treptat de "glorioşii eroi" din timpul "marelui război pentru apărarea patriei". Militari, intelectuali, vechile cadre de partid care aminteau de alianţa cu Germania nazistă şi, ulterior, de "cardăşia cu imperialismul putred anglo-american" trebuiauindepărtaţi pentru a face loc altora, fără amintiri, ori pentru a spăla creierele celorlalţi. După Marea Victorie, in primii ani postbelici, liderul de la Kremlin a aşteptat o vreme inainte de a denunţa alianţa cu anglo-americanii. "Lagărul comunist" se construia pas cu pas. La inceputul lui 1948, harta politică a Europei postbelice se desenase şi avea să rămană intocmai incă 40 de ani. Lămurit in privinţa căii de urmat in politica externă, Stalin şi-a intors privirile spre interior. Numai că de data aceasta "interiorul" depăşea graniţele Uniunii Sovietice. "Afaceri interne" ale URSS erau şi tinerele "democraţii populare" din Europa de Est.

"UN DERBEDEU LITERAR"
Textul pentru care scriitorul Mihail Zoşcenko fusese criticat de A.A. Jdanov era o nuvelă umoristică intitulată "Aventurile unei maimuţe". Evadată de la grădina zoologică, primata din poveste se vede nevoită să infrunte greutăţile vieţii urbane. Aventurile maimuţei aveau substrat politic, suna acuzaţia, iar scriitorul calomniase Leningradul contemporan şi oferise o imagine caricaturală şi monstruoasă a vieţii din Uniunea Sovietică. "Liberalist şi suflet vulgar, străin literaturii sovietice", "mic burghez trivial", "un derbedeu literar, fără principii şi fără conştiinţă" sunt numai cateva dintre epitetele cu care este etichetat Mihail Zoşcenko, iar povestirea sa - "un pamflet vulgar contra modului de viaţă sovietic şi al sovieticilor", "infectat de otrava unei uri zoologice pentru regimul sovietic". Mihail Zoşcenko fusese un scriitor aflat o lungă vreme in graţiile puterii. Printre altele, semnase in 1934, in calitate de coautor, un volum coordonat de Maxim Gorki. Volumul proslăvea lagărul de muncă Belomorkanal şi se intitula "Canalul Stalin Marea Albă - Marea Baltică. Istoria unui şantier".