duminică, 29 iulie 2007

Greva minerilor in Arhivele CNSAS

Lavinia Betea

Prima mişcare de protest a unei mulţimi impotriva unor decizii luate dupa instaurarea regimului comunist a fost greva minerilor din 2-3 august 1977 in Valea Jiului. Ceauşescu, care cumula atunci prin funcţiile sale toata puterea, a fost obligat sa vina la negocierile directe cu protestatarii. Din documentele Securitaţii reiese insa ca "elemente descompuse" s-au dedat la "manifestari huliganice".

Judecand dupa numarul institutelor de cercetare care şi-au facut "obiect de activitate" din istoria recenta şi dupa mediatizarea excesiva a campului de batalie politica in care s-a transformat instituţia CNSAS,
te-ai aştepta ca dosarele cu greva din Valea Jiului sa fi fost consultate de mulţimi de istorici, analişti şi jurnalişti.
DOSARE "FaRa INTERES". Dosarul de peste cinci sute de file despre evenimentele din august 1977 - prima greva din Romania dupa trei decenii de la instaurarea regimului comunist - a avut insa un singur solicitant (gazetarul Marian Boboc din Petroşani). Celalalt volum pus in circuit este dosarul personal al "eroului de la Lupeni", Constantin Dobre. Consultat pana in prezent exclusiv de "obiectivul" care a cauzat producerea sa, actualmente azilant politic in Anglia.
Cum se face insa ca asupra unui presupus "subiect gras" ca acesta nu s-au repezit nici macar angajaţii CNSAS cu statut de cercetatori, intuieşti cat ce-ai "frunzarit" cele doua dosare. Greva minerilor din Valea Jiului - petrecuta intr-un timp cand in Cehoslovacia şi Polonia mulţi intelectuali reflectau public asupra viitorului economiei şi starii democraţiei din ţarile lor - nu este o tema ilustrativa pentru metafora "rezistenţei romaneşti prin cultura". Iar documentele despre grevişti sunt departe de a satisface aşteptarile unui public pregatit sa afle din arhiva Securitaţii poveşti despre "feţi-frumoşii" anticomunişti şi "adevaraţii torţionari".
PRIORITaŢI ALE SECURITaŢII. Din conţinutul dosarelor de la CNSAS reconstitui cu greutate greva pentru revendicari economice şi sociale ce l-a adus pe insuşi Ceauşescu in postura de negociator. Insaşi evoluţia liderului de-atunci al minerilor, Constantin Dobre - trimis la studii la "academia partidului", iar dupa 1990 in... diplomaţie, actualmente azilant politic in Anglia - e semn al incalcelilor de ieri şi de azi ale istoriei. Dupa ce te-ai familiarizat cu conţinutul dosarelor, iţi dai seama ca din ele lipsesc tocmai piesele esenţiale pentru evaluarea evenimentului. Nici o relatare a altercaţiilor dintre mineri şi Ilie Verdeţ, nici o informare privind programul şi deciziile lui Ceauşescu.
Primul document in dosarul grevei este un numar al Monitorului Oficial de la 8 iulie 1977 care reproduce noua Lege privind pensiile de asigurari sociale de stat şi asistenţa sociala. O tiparitura ingalbenita, al carei conţinut starnise vartejul din Valea Jiului. Urmeaza "schiţele topografice" (denumirea imi aparţine) cu amplasarea angajaţilor Securitaţii in dispozitivele de paza şi protecţie de pe traseul parcurs de Ceauşescu la Lupeni la data de 3 august. O uluitoare desfaşurare de forţe - vazute şi nevazute - , "baile de mulţime" avand atunci reguli stricte şi clare. Prima dintre ele - impiedicarea "jalbarilor" sa ajunga la Ceauşescu. Cu ajutorul reţelei de informatori fusesera depistaţi nu doar "jalbarii", ci şi doleanţele lor. In sintezele şi rapoartele Securitaţii, oamenii care ţintesc rezolvarea unor "interese personale" ori incearca sa reclame nedreptaţi şi minciuni sunt asimilaţi unei categorii de infractori. Reiese (şi din cazul lor) ca misiunea asumata de Securitate este anihilarea oricarui demers de a aduce adevaruri suparatoare la cunoştinţa conducatorilor.  Â
PE FIRUL RAPOARTELOR. "Producţii" şi mai impresionante sub raportul eforturilor facute pentru a modifica realitatea faptelor dupa modelul expus in discursul de partid sunt "informarile privind starea de spirit a populaţiei" din fiecare punct minier al Vaii Jiului şi "planurile de masuri".
De ordinul sutelor trebuie sa fi fost, bunaoara, numarul angajaţilor Securitaţii cuprinşi in mecanismele de punere in aplicare a "planului de masuri" intocmit "cu prilejul evenimentelor din 2-3 august 1977" sub comanda lui Nicolae Pleşiţa, general-locotenent, prim-adjunct al ministrului de Interne. Documentul, datat 3 august 1977 şi semnat de colonelul Gheorghe Şimon, şeful Securitaţii Hunedoara, este un program ("strict secret"!) in 30 de puncte.
"Constituirea unui comandament de conducere şi coordonare a tuturor acţiunilor ce urmeaza a fi intreprinse pe linie de securitate şi miliţie, pentru asigurarea securitaţii conducatorilor de partid şi de stat prezenţi in Valea Jiului, paza şi securitatea obiectivelor economice, neutralizarea acţiunilor elementelor turbulente, asigurarea ordinei şi liniştei publice" - este prima dintre prevederile sale. Daca "grupele operative pe localitaţi, alcatuite din ofiţeri şi subofiţeri de securitate şi miliţie", puteau fi o practica uzuala in organizarea vizitelor lui Ceauşescu, semn de alarma şi gravitate deosebita pot fi socotite menţiunile: "Vor fi suplimentate forţele existente cu efective de ofiţeri şi subofiţeri de miliţie şi securitate ce vor fi aduşi din judeţele Gorj, Caraş-Severin, Dolj, Alba-Iulia, Sibiu şi Arad"; "o grupa de analiza şi sinteza" va intocmi de trei ori pe zi buletine informative ce vor fi raportate "organelor de partid şi ierarhic superioare"; "zilnic se vor organiza şedinţe de lucru şi de analiza a situaţiei operative din zona cu şefii grupelor operative şi factorii de raspundere pe linie de securitate şi miliţie"; stabilirea programului de lucru al intregului personal din securitate şi miliţie intre orele 7:00 şi 23:00.
SOARTA HOTaRaTa. Din "planul de masuri", definitivat şi aprobat de Securitate in chiar ziua cand Ceauşescu se intalnise cu minerii, reiese ca soarta multora dintre ei fusese decisa inainte inca de venirea secretarului general. In chiar ziua de 3 august se hotarasc "identificarea, cunoaşterea şi cercetarea elementelor care s-au dedat la acte violente şi de dezordine in data de 2.08. a.c. in scopul tragerii lor la raspundere administrativa şi penala", precum şi "masurile operative" la care se trecuse deja in intregul bazin minier al Vaii Jiului.
Un proces politic unde inculpaţii sa fie prezentaţi ca infractori de drept comun era deja proiectat. Inainte de a ajunge in faţa judecatorilor, se decidea insa "punerea in discuţia colectivelor de munca a tuturor persoanelor carora li s-au administrat probe de vinovaţie, pentru comiterea de infracţiuni anterior trimiterii dosarelor la Procuratura". Prin "masuri specifice" urmau a se impiedica "difuzarile de ştiri denaturate". O "verificare la evidenţa operativa" a tuturor celor peste 40.000 de angajaţi din Valea Jiului şi avertizarea pe linie de securitate şi miliţie a unor "elemente cunoscute cu manifestari turbulente şi tendenţioase", intarirea pazei in toate locurile publice, verificarea tuturor purtatorilor autorizaţi de arma - erau alte acţiuni preliminare de anvergura. Consecinţa acestora urmau a fi "masuri de scoatere din Valea Jiului a elementelor cu antecedente penale care au o comportare necorespunzatoare la munca şi in societate" şi "masuri de intarire şi reorganizare a potenţialului informativ". Â
Un "comandament" alcatuit din cinci ofiţeri superiori de securitate şi miliţie din Bucureşti şi Petroşani, care aveau in subordine alte zece grupe coordonatoare (de cercetare penala, analiza şi sinteza şi "operative" in fiecare localitate miniera) urmau a fi dirijorii vastei operaţii. Â
DOSARUL LUI DOBRE. Nu ştiu care sunt criteriile dupa care la CNSAS anumite dosare personale sunt puse in circuitul ziariştilor şi cercetatorilor (şi prin aceasta implicit in difuzarea publica), iar altele nu. Cu excepţia documentelor premergatoare recrutarii unui informator, prin trasaturi negative de personalitate şi exemple de "comportare necorespunzatoare in familie şi societate", celelalte descriu "elementele descompuse".
La fel sunt şi producţiile despre insurgenţii remarcabili ai Vaii Jiului şi intreg dosarul personal de peste cinci sute de file alcatuit pentru Dobre, liderul minerilor in negocierile cu Ceauşescu de la 3 august 1977. Deosebit de celalalte "elemente", Dobre n-a fost arestat. Dimpotriva, informarile şi rapoartele din dosar prezinta grija Securitaţii de a raspandi veşti despre "buna purtare" a acestuia in faţa "organelor". Cauza presupusa a acestui tratament deosebit nu poate fi, in aceasta etapa, decat popu-laritatea lui. Prima lista de revendicari (document olograf, dactilografiat ulterior cu modificari) precizeaza: "Noi, minerii din Valea Jiului, va supunem dumneavoastra, tovaraşe N. Ceauşescu, prin alesul (votatul) şi iubitul nostru coleg Dobre Costica, urmatorul Program de revendicari...". Din documentele Securitaţii aflam şi ca, atunci cand se zvonise ca Dobre e reţinut de autoritaţi, un mare grup de mineri turbulenţi navalise cerand eliberarea lui.
"LUCRaRI SPECIALE" DE "DEMORALIZARE". In rapoartele Securitaţii sunt multe semne de avertizare asupra fabricarii "ade-varului". Printre altele, pentru ducerea la indeplinire a masurilor "comandamentului" se raporteaza "99 lucrari speciale" (fara detalii despre conţinutul şi autorii lor). Aici se incadreaza probabil şi viitorul lui Dobre. Din notele informatorilor şi sintezele ofiţerilor reiese ca, ulterior evenimentelor, imprejurul lui Dobre Securitatea ţesuse o panza de paianjen de unde, ca o biata gaza, omul "rupt de colectiv" nu mai putea ieşi. Ii sunt investigaţi soţia, socrii, parinţii, fraţii şi cumnaţii. Conversaţiile sale de-acasa cu nevasta sunt inregistrate şi ii sunt studiate intenţiile, fiindu-i apoi trimişi anumiţi informatori, ca sa-l "influenţeze" in direcţia dorita. Criticile şi "sfaturile de bine" primite pe aceasta cale sunt dublate de scrisori anonime de ameninţare. Prin scrisori trimise in hartia cerata a unor plicuri galbui, folosite in acei ani pentru inştiinţari oficiale, presupuşi "ortaci" il injura scabros şi-l ameninţa "ca-i vor lua gatul", deoarece prejudiciaza interesele minerilor din Valea Jiului. Scontand pe efectele "demoralizarii" acestor "lucrari speciale", simultan, "organele de partid şi de stat" il preseaza sa paraseasca Valea. I se propusese şi trimiterea la munca in Irak, insa Dobre o refuzase. Dosarul se incheie cu inştiinţarea facuta unor informatori ca se va muta curand cu familia la Craiova, unde i s-a oferit alt serviciu şi un apartament bun.
Cariera de "erou" a lui Constantin Dobre sfarşeşte aici in dosarele Securitaţii puse la dispoziţia celui interesat de mişcarea de protest a minerilor din Valea Jiului. "La liber", in arhivele CNSAS nu se gaseşte nimic despre "lucrarile speciale" prin care minerul cu potenţial de lider şi trasaturi de inadaptat social (un model tipic de personalitate al revoluţionarilor din orice timp şi loc) a fost transformat in cursant al Academiei de partid "Ştefan Gheorghiu". Cat despre "lucrarile speciale" prin care "i s-a gasit un serviciu bun", dupa 1990, la Amabasada Romaniei din Londra... vor afla, probabil, stranepoţii sai.

STAREA DE SPIRIT
Masura cu numarul 11 din planul de masuri al Securitaţii datat 3 august 1977 stabileşte structura rapoartelor care vor analiza starea de spirit a populaţiei astfel:
"Intreaga activitate informativ-operativa va fi orientata pe urmatoarele probleme, şi anume:
a daca avem de a face cu o acţiune organizata de elemente din interior, cu influienţa (sic!) din afara;
b urmarirea informativa a tuturor persoanelor aparute in timpul acţiunii ca turbulente, instigatoare sau a celor care au acţionat indirect;
c cunoaşterea in permanenţa a evoluţiei acestei stari create in scopul prevenirii oricaror manifestari negative;
d culegerea de date cu privire la starea de spirit din exploatarile miniere şi contracararea acţiunilor duşmanoase;
e obţinerea de informaţii cu privire la respectarea normelor departamentale de protecţia muncii şi a fenomenelor negative din subteran, in scopul prevenirii de explozii şi starii de pericol;
f cunoaşterea şi prevenirea unor stari de fapte şi cauze care influienţeaza (sic!) procesul de producţie;
g cunoaşterea şi prevenirea unor stari de fapte şi cauze care influienţeaza (sic!) negativ ordinea şi liniştea publica".

ZVONURI
Se ştia din zvonuri ca minerii din Valea Jiului au facut greva. De la Bucureşti a fost trimis sa-i potoleasca Ilie Verdeţ, pe atunci secretar al CC al PCR şi prim-viceprim-ministru al guvernului. Minerii insa l-au sechestrat pe Verdeţ şi l-au cerut pe Ceauşescu, deţinatorul puterii. Ceauşescu le-a promis minerilor satisfacerea revendicarilor - inclusiv aceea de a nu se intampla vreun rau capilor revoltei - , iar "ortacii" l-au onorat cu titlul "miner de onoare". Nu s-a ţinut de cuvant, mulţi mineri fiind condamnaţi, persecutaţi şi daţi disparuţi.

[Citeste articolul in Jurnalul National]