marți, 31 mai 2005

Afacerea Agabekov

STELIAN TANASE

Comunistii romani in perioada interbelica erau simpli executanti ai ordinelor venite de la Moscova prin intermediul Cominternului. A te abate de la ordinele Moscovei era o crima in epoca, iar cei care "deviau" spre nationalism erau considerati tradatori. Nationalismul comunistilor interbelici este inventia "epocii Ceausescu", pentru a se justifica traditia unei inchipuite opozitii fata de URSS.
SCOP SI OBIECTIVE. Scopul Cominternului definit ca atare era subminarea prin orice mijloace a regimurilor democratice si organizarea de revolutii, puciuri, lovituri pentru rasturnarea acestora. Prevederile programului si alte documente oficiale obligau partidele membre sa organizeze retele clandestine si sa intreprinda orice actiune care ar fi subminat statele in care fiintau partidele comuniste. Adesea aceste partide erau ilegale, (ca in Romania) si existau numai ca retele subterane, finantate si controlate de Comintern. Ele erau departe de a fi niste partide politice. Chiar de la infiintare organizeaza, la cererea Comintern, activitati subterane, in afara legii.
ROMANII ILEGALISTI. Clandestinitatea PCdR nu apare dupa 1924, cand este interzis. Clandestinitatea comunistilor romani este consubstantiala cu activitatile tuturor grupurilor aparute din 1918. Retelele comuniste, clandestine toate, erau finantate de la Moscova, direct prin GPU si Comintern. Banii erau adusi in tara de curieri, sau varsati prin sistemul "cutie postala" sub aparenta unor afaceri obisnuite, sau de MOPR (Ajutorul rosu) ca ajutoare pentru detinutii politici.
Militantismul politic si spionajul, diversiunea, erau imposibil de delimitat. Fidelitatea fata de Moscova ii obliga pe comunisti sa indeplineasca orice misiune li s-ar fi incredintat. Comunistii priveau culegerea de informatii militare, economice, politice ca o parte a luptei lor impotriva burgheziei si pentru servirea revolutiei proletare mondiale. Presa timpului insereaza destul de frecvent anunturi despre prinderea unei noi retele de spioni si agenti sovietici. Bucuresti a fost o placa turnanta pentru regiune. Balcanii, problema Basarabiei, iredentismul maghiar si bulgar, incurajarea miscarilor separatiste erau prioritare, tintele curente ale activitatilor GRU si Comintern in Romania.
AGENTI SUB AREST. O mare valva a produs "afacerea Agabekov". In ianuarie 1932, Siguranta aresteaza la Constanta si Arad mai multi agenti GPU. Ei sunt Geno Tzoncev, bulgar, Alexandre Lecocq, francez, Sava Samuridis, grec, Grigori Alexeiev, cetatean sovietic, Spiru Catapodis, grec. Ordonanta definitiva pentru trimiterea lor in judecata ii acuza "de complot... GPU urmareste sa il prinda pe GS Agabekov". "Centrala de la Paris (a GPU – n.r.) a primit ordin de la Moscova ca Agabekov sa fie adus in Romania, iar Centrala GPU de la Constatinopol sa il aduca in Rusia. Agentii GPU din Paris sunt Jean Panaiotti si Serge Meinz. La Constantinopol afacerea este condusa de Iosif Mihailovici Kaminski, rezident GPU pentru Europa de SE si Orientul Apropiat si de Nicolai Ivanovici Dnieprov, seful reprezentantei comerciale sovietice". Cei cinci sunt acuzati de incalcarea legii Marzescu, art. 1, "asocierea mai multor persoane pentru pregatirea de crime contra persoanelor sau proprietatilor". Pedeapsa varia de la 5 la 10 ani.
DECONSPIRATORUL GPU. Cine este Gheorghi Agabekov, tinta acestui complot pus la cale de GPU? Agabekov, pe numele lui real, Arutunov, a fost rezidentul GPU pentru Europa de S-E si Orientul Apropiat. In 1930 defecteaza si traieste la Bruxelles. Publica doua carti in 1931, "GPU" si "Ceka la lucru" in care demasca activitatile subversive ale serviciilor speciale sovietice duse impotriva Occidentului. Stalin a cerut lichidarea lui. In toamna iarna 1931 – 1932 mai multi agenti l-au atras la Constanta. El urma sa fie capturat, suit pe un vas si dus la Odessa pentru a fi predat. Daca nu se reusea, trebuia lichidat de un asasin trimis special pentru asta, Grigori Alexeiev. Agabekov, detectand cursa care i se intindea, cunoscator al tehnicilor GPU, ia legatura cu Siguranta Romana. Dupa o operatie de filaj si supraveghere de sase luni, membrii bandei sunt arestati. Presa romana si straina publica numeroase articole despre afacere. Informatiile scot la iveala procedeele GPU, amploarea subversiunii de-a lungul Europei, multimea agentilor si complicilor, finantarea operatiunilor. Procesul incepe in luna mai si se incheie in august. Printre avocatii apararii regasim nume ca V.V. Stanciu, Constantin Solomonescu, Petre Sadoveanu, C. Raileanu. In august 1932, instantele isi declina competenta, iar cei cinci sunt achitati "din lipsa de probe". Complotistii sunt expulzati in tarile lor, URSS, Turcia, Grecia, Franta. Gheorghi Agabekov, eroul acestei afaceri complicate, nu a scapat pentru multa vreme de razbunarea GPU. Sase ani mai tarziu a fost atras intr-o cursa la Paris si ucis. Corpul lui a fost transat, pus intr-o valiza, iar valiza aruncata in ocean.

SUPUSII
Comunismul romanesc interbelic este strans legat de chestiunea spionajului sovietic, a subversiunii si a terorismului organizate la scara de GRU si Comintern. PCdR era o agentura a acestor operatii de subminare a statului roman, si mai putin o miscare politica. Aceste retele erau dirijate in mod obisnuit de la Viena, unde se gasea centrala GRU si sediul Biroului pentru Europa de S-E a Comintern. Cominternul devenise de fapt o institutie a subversiunii, spionajului si mai putin o miscare politica internationala. GRU se servea de agentii Comintern. Ei aveau misiunea sa culeaga informatii, sa puna la cale atentate, asasinate, comploturi, orice ar fi subminat regimurile democratice. Dimensiunea ideologica, a "revolutiei mondiale" era secundara. Sub acest ambalaj se aflau interesele imperiale sovietice. Nu atat o ipotetica "revolutie eliberatoare a proletariatului" era servita, cat interesele de stat ale Rusiei bolsevice.

RETEAUA COMINTERNULUI
In 1932, Lucretiu Patrascanu a fost implicat intr-un proces in care sef de lot aparea un anume Gustav Arnold, agent Comintern, cetatean german din Berlin, membru al PC German, capturat in Romania cu o mare suma de bani, 1, 2 milioane lei, venit la Bucuresti pentru a finanta o tipografie clandestina si pentru a organiza un sistem de cutie postala. Arnold urma sa trimita banii, lire sterline sau marci, unui anume Paul Hollinger, bijutier. Acesta trebuia sa ii schimbe in lei si sa ii predea lui Patrascanu sau Bela Breiner. Avocatul care-l apara pe Gustav Arnold, foarte cunoscutul V.V. Stanciu, spune la proces: "Societatile burgheze de azi se neurastenizeaza din cauza obsesiei comunismului." Stia ce spune, in 1946 va defecta in Occident. La fel va proceda alt coleg al lui din acest proces, Iosif Sraier, si el trecut in Occident in 1946 pe cand era secretar general al Ministerului de Interne. In ciuda galeriei de avocati marcanti (Lucretiu Patrascanu se apara singur), cei implicati sunt condamnati. Patrascanu - datorita statutului sau social si relatiilor sale, a fost achitat. Bela Breiner a fost condamnat la trei ani inchisoare. Procesul dovedeste legaturile dintre militantii comunisti si serviciile de spionaj sovietice, nu totdeauna mediate de Comintern.