miercuri, 7 decembrie 2005

"Campioni si eroi" ai democratiei

ILARION TIU

Dupa intrarea trupelor sovietice in tara, Partidul Comunist Roman a declansat o campanie furibunda de "vanatoare de fascisti", in toate domeniile vietii publice. Cu argumentul ca apara valorile democratice postbelice, comunistii au fabricat colaborari cu regimurile dictatoriale pentru toti oponentii politici.

Democratia a fost prezenta in discursul comunistilor inca de la fondarea Cominternului (1919). Cu toate ca in Rusia sovietica se puneau bazele unui regim care anula orice drept civic, emisarii Moscovei sustineau ca ei reprezinta "vocea poporului". Dupa ascensiunea nazismului in Germania, conceptul de democratie a dobandit noi valente pentru lumea coordonata de Comintern. Propaganda impotriva extinderii extremismului de dreapta in Europa s-a facut sub egida unor "organizatii democratice", promotoare ale pacii. Concomitent insa, in URSS era in plina desfasurare "marea teroare" stalinista. Dupa respingerea ofensivei germane pe frontul de Est (1944), in teritoriile controlate de Armata Rosie campania pentru "democratizarea societatii" a intrat intr-o noua faza. Acum trebuiau "demascati" fascistii – adica fostii colaboratoi ai Germaniei naziste, si persoanele in legatura cu organizatii de dreapta. Sub coordonarea Moscovei, in toate tarile care urmau a fi socialiste, comunistii au manevrat cu abilitate propaganda impotriva oponentilor, fabricandu-le colaborari cu "fascistii" de orice fel, sau clasificandu-le actiunile trecute drept "antidemocratice".
ANTI-MANIU. Desi inainte de 23 august 1944 Partidul Comunist a fost aliat cu Partidul National-Taranesc, reprezentat de Iuliu Maniu, in Blocul Partidelor Democratice, dupa acest eveniment realatiile s-au racit. Comunistii erau constienti ca nu puteau ajunge la putere alaturi de liderul taranist, asa ca au cautat repede sa se desprinda de vechea alianta. Inca de la sfarsitul lunii septembrie, comunistii si "organizatiile democratice" pe care le controlau au lansat idea unei Platforme a Frontului National Democrat. Devenea astfel evident ca "tovarasia" cu "partidele istorice" lua sfarsit. Concomitent cu noua orientare, Iuliu Maniu a fost "luat in colimator" de presa comunista, care-i confectioneaza o imagine de "fascist".
Asupra a trei "puncte" s-a concentrat campania contra liderului taranist. In primul rand, asupra contributiei sale la evenimentele de la Lupeni din 1928. La minele de carbune din localitate avusese loc atunci o greva ca urmare a unui conflict de munca intre patronat si sindicate (necomuniste). Deoarece reprezentantii locali ai guvernului au procedat pripit, s-a deschis focul fiind ucisi 20 de mineri. Prim-ministru era atunci Iuliu Maniu, comunistii atribuindu-i dupa 1944 intreaga responsabilitate.
In al doilea rand, lui Iuliu Maniu i se imputa inrautatirea situatiei agrare. In timpul prim-ministeriatului sau (1928-1930), taranii primisera dreptul sa-si vanda pamanturile primite la reforma agrara. Initial, prin lege, acestora li se interzisese instrainarea terenurilor. Deoarece taranii se inglobasera in datorii mari, guvernul Maniu a schimbat legislatia. Dupa razboi, liderul taranist este acuzat ca astfel i-a ajutat pe "mosieri" sa-si recapete pamanturile pierdute la reforma.
In al treilea rand, Maniu era acuzat ca a semnat un pact de neagresiune electorala cu Corneliu Zelea Codreanu in 1937. In consecinta, liderului taranist i s-a imputat contributia la ascensiunea Miscarii Legionare. Acuzatia de "fascist" se plia cel mai bine pe acest eveniment din viata politica a lui Maniu. In caricaturile publicate in ziarele comuniste, liderul taranist aparea alaturi de Zelea-Codreanu sau Hitler, ori inzestrat cu o mustata asemenea Fuhrer-ului german.
Astfel de invinuiri, la care se vor adauga si altele pe parcursul consolidarii puterii PCR, vor face parte din ansamblul de acuzatii care vor fi expuse ulterior la procesul lui Maniu (1947).
ANTI-RADESCU. Initial doar Iuliu Maniu a fost atacat constant de propaganda comunista ca adversar al democratiei. Insa dupa consolidarea pozitiei partidului comunist si initierea ofensivei finale spre guvernare, generalul Radescu va fi tinta defaimarii. Ulterior inchiderii Congresului Sindicatelor Unite, Scanteia, ziarul de partid al PCR, lanseaza campania "Vrem guvern FND" (29 ianuarie 1945). Comunistii vor cauta sa provoace continuu fortele de ordine, pentru a invoca "brutalitatea" acestora si a-l invinui pe Radescu de "fascism".
La o adunare publica convocata de generalul Radescu in Capitala, la 11 februarie, comunistii au provocat primele dezordini fatise. Degenerarea evenimentelor a cauzat interventia jandarmilor. Conform strategiei PCR, a doua zi, in Scanteia, sub semnatura lui Gheorghiu-Dej, au fost initiate critici la adresa comportamentului "nedemocratic" al primului-ministru in genul: "Radescu face adunarile cu jandarmii pe strazi ca pe vremuri", "protestez contra huliganismului de pe strazile Capitalei care a reinviat Miscarea Legionara" etc.

COMEMORAREA GREVEI DE LA GRIVITA
La 16 februarie 1945, la Atelierele CFR Grivita din Bucuresti a avut loc comemorarea grevei din februarie 1933. Au fost prezenti cei mai importanti lideri ai grevei, care condamnati in "procesele ceferistilor" din 1933 si 1934: Constantin Doncea, Dumitru Petrescu, Chivu Stoica, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Momentul a fost un excelent prilej de propaganda contra guvernului Radescu, impotriva caruia comunistii pornisera o campanie de contestare de la sfarsitul lui ianuarie. Luand cuvantul, Chivu Stoica a spus: "Ca si in trecut, astazi din nou reactiunea incearca sa impuna muncitorilor un nivel de viata mai redus si s-o impiedice sa lupte pentru dezrobirea tarii". La acea adunare, Gheorghiu-Dej i-a indemnat pe participanti sa nu abandoneze "pozitiile castigate", asigurandu-i ca "viitorul muncitorimii si al tarii va fi faurit de un guvern FND". "Previziunile" lui Chivu Stoica si ale lui Dej s-au adeverit dupa cateva saptamani. La 6 martie 1945, dr. Petru Groza a anuntat formarea unui nou guvern, "de larga concentrare democratica", in care Partidul Comunist detinea controlul. In urmatorii ani, "fruntasii" Grivitei au detinut fraiele puterii in Partidul Comunist si in satul roman. Cel putin pana la venirea la putere a lui Ceausescu, fostii muncitori de la Grivita vor avea statut privilegiat.