marți, 21 februarie 2006

Sah mat regal la Petru Groza

PAULA MIHAILOV CHICIUC

Dupa al doilea razboi mondial, conditia ceruta Romaniei de SUA si Anglia pentru semnarea tratatului de pace a fost impunerea unui guvern democratic si reprezentativ. Cum premierul Petru Groza a refuzat sa demisioneze, Mihai I a ales solutia "grevei regale". El spera sa paralizeze astfel activitatea guvernului pro-sovietic.

La 6 martie 1945, instaurarea prin "forta pumnului sovietic" a primului guvern pro-comunist, condus de Petru Groza, a deschis calea unor insemnate schimbari interne si externe pentru Romania.
PRIMUL PAS. Simtind din ce in ce mai presanta prezenta sovieticilor in politica interna, Regele Mihai I face o miscare tactica: se declara "un partizan infocat al apropierii de rusi". Secretarul personal al Regelui, Ioannitiu asigura la randu-i: "Acum Regele este cu rusii si noi nu ne vom opune, ci dimpotriva." Sovieticii transmit Moscovei semnele de "bunavointa" ale Regelui si camarilei sale, in care totusi, spun ei, nu se poate avea deplina incredere. Pentru "raceala" relatiilor dintre guvernul lui Groza si Curte, gen. Pavlov dadea vina pe liderii partidelor istorice Iuliu Maniu (PNT) si Constantin I.C. Bratianu (PNL), dar si pe sefii misiunilor diplomatice ale Marii Britanii si Statelor Unite la Bucuresti.
MISCARILE OPOZITIEI. Ingrijorarea sovieticilor in privinta liberalilor si taranistilor era intemeiata. Imediat dupa impunerea Guvernului Groza, temandu-se ca Romania sa nu cada prada comunizarii, liderii opozitiei depun memorii la Rege, cerandu-i demiterea lui Groza si formarea unui "guvern de concentrare", "mai omogen", in care sa intre, pe pozitii egale, si reprezentantii partidelor istorice. Cu aceleasi doleante vor apela si la sprijinul diplomatilor Marii Britanii si Statelor Unite, Le Rougetel si respectiv Burton Berry.
CHESTIUNEA ROMANIEI PE PLAN EXTERN. La nivel declarativ, diplomatic, cele doua Puteri Aliate, alaturi de URSS, s-au angajat sa mentina ordinea in Romania, sa sprijine autoritatea Regelui si sa pastreze procedura constitutionala in tara, sarcini ce reveneau Comisiei Aliate de Control. Astfel ca, la Conferinta de la Postdam din vara lui 1945, ministrii Afacerilor Straine ale celor trei puteri aliate s-au reunit intr-un Consiliu care a decis ca tara noastra si Bulgaria vor obtine dreptul sa semneze tratatul de pace si sa devina membre ONU abia dupa ce vor avea un guvern democratic reprezentativ.
REGELE ACTIONEAZA. Conditia impusa de aliati convenea Regelui Mihai si liderilor opozitiei, deschizand posiblitatea demiterii guvernului pro-comunist. Cu atat mai mult, cu cat prin doua note diplomatice trimise Regelui, Anglia si SUA aratau clar ca nu recunosc Guvernul Groza. Incurajat, Regele il invita la Palat, la 19 august, pe Petru Groza. Ii explica situatia creata de nerecunoasterea Executivului de catre puterile democratice si ii cere sa-l "ajute" sa iasa din impas, dandu-si demisia. Groza refuza, spunand: "Guvernul e mai solid ca oricand si are intregul sprijin sovietic." Recunoasterea sa de catre SUA sau Anglia are "putina importanta", iar notele lor nu valorau mai mult decat "o hartie igienica". Premierul era convins ca URSS se va ingriji sa obtina acordul anglo-americanilor pentru ca Romania sa poate semna tratatul de pace sub guvernarea sa.
PASUL DECISIV. Dar Regele nu se lasa intimidat. A doua zi, ii invita la consultari individuale pe toti cei patru reprezentanti ai partidelor politice din Romania, fondatoare a Blocului National Democratic: Lucretiu Patrascanu (PCR), Constantin-Titel Petrescu (PSDR), Iuliu Maniu (PNT) si C.I.C. (Bebe) Bratianu (PNL). Doar ultimii trei sunt de acord cu schimbarea Guvernului, oferindu-i astfel Regelui sprijinul lor.
Cum Groza a ramas neclintit, Suveranului nu-i mai ramanea decat o singura solutie: sa apeleze la ajutorul aliatilor, reuniti in Romania in Consiliul Ministrilor Afacerilor Straine, conform hotararii Conferintei de la Postdam. Trimite o scrisoare comuna reprezentantilor celor trei Mari Puteri, cerandu-le ajutorul in crearea unui guvern reprezentativ si recunoscut de acestea. Inainte de a expedia scrisoarea, Mihai I aduce la cunostinta sovieticilor existenta ei si le "cere sfatul". Raspunsul negativ a venit prompt: sa nu trimita scrisoarea, ba chiar sa dea o declaratie despre "necesitatea ca Guvernul Groza sa-si continue indeplinirea functiilor."
REGELE NU ASCULTA "SFATUL" RUSILOR. La 20 august 1945, considerand ca a uzat de toate prerogativele legale si invocand necesitatea primirii unui raspuns la epistola sa, Mihai refuza sa conlucreze cu Guvernul Groza sau cu sovieticii. Spera ca fara semnatura lui, activitatea Guvernului sa paralizeze. "Greva regala" incepuse.

BOICOTUL SOVIETICILOR
Primul semn al "grevei regale" a fost refuzul Regelui de a participa la demonstratia din 23 august 1945, motivand ca nu putea accepta o invitatie din partea Guvernului caruia ii ceruse demisia. A asistat totusi la decorarea unor ofiteri romani de catre autoritatile sovietice si la dineul oficial, unde s-a abtinut sa laude Guvernul. In Piata Palatului, loja regala a ramas pustie. Doar ministrul de Razboi, Vasiliu-Rascanu, a toastat in onoarea Regelui, cuvintele sale fiind insotite de ovatiile a peste o suta de ofiteri. Dupa sarbatoare, Mihai I s-a retras in Palat, refuzand orice contact cu Executivul. Ultimul act parafat de el a fost acreditarea ambasadorului URSS la Bucuresti – Kavtaradze, la 24 august 1945.