marți, 13 noiembrie 2007

Braşov '87 - Lui Ceauşescu nu-i pasa de muncitori

Lavinia Betea

Cum a privit conducerea partidului revolta de la Braşov, aflam din documentele intocmite in acea vreme in şedinţele, considerate pe-atunci mari secrete de stat, prezidate de Ceauşescu. Aduse acum la cunoştinţa cititorilor - in premiera şi exclusivitate de Jurnalul Naţional.

Ce ştia Ceauşescu despre viaţa oamenilor din ţara? Cerea sa fie minţit, se prefacea a crede ca "intregul popor" ii mulţumeşte pentru clarviziunea cu care vegheaza la "bunastarea" sa, ori discuta duplicitar realitaţile ţarii - sincer şi deschis cu "acoliţii" şi in lozinci cu "masele"? Cum s-a ajuns la starea de lucruri impinsa in extrema "razboiului cu teroriştii" din 1989, al carei gong bubuise, fara efect pentru milioanele de romani, cu doi mai inainte la Braşov?
ULTIMUL BASTION AL "LAGA…RULUI". Cine-a trait, adult, acele vremuri işi aminteşte ca in Romania era frig, intuneric şi foame. Cand ultimul "ţar roşu al Kremlinului" declarase public cautarea unor cai pentru revitalizarea sistemului, olteanul din Scorniceşti se sumeţise mandru ca el aplicase deja "noile mecanisme economico-financiare" romanilor de sub talpa lui.
Intr-adevar, Ceauşescu atinsese performanţe unice in lagarul socialist. Veteranul ordinului revoluţionarilor de profesie europeni - ce sarise din inchisoare direct in Olimpul puterii, fara a mai putea fi coborat pana la moarte de-acolo! - combinase obligaţiile cetaţenilor de dupa razboi cu practicile "dictaturii proletare". Reuşise, dupa observaţiile lui Dumitru Popescu (rectorul Academiei "Ştefan Gheorghiu" in acea vreme), sa anuleze insaşi axioma fundamentala a marxismului, conform careia existenţa materiala determina conştiinţa spirituala. Dupa Ceauşescu, "conştiinţa socialista" trebuia sa genereze ori sa inlocuiasca hrana, caldura, lumina ori banii. De "dezvoltarea" ei se ocupau "aparatul de partid" (din inalţimea conducatorilor şi pana in haul mulţimii celor patru milioane de membri), instituţiile şi organizaţiile unde erau toţi inregimentaţi (incepand cu "şoimii patriei", de la patru ani, şi sfarşind cu ODUS-ul, din evidenţele caruia
ne-ar fi scos certificatul de deces). Mitingurile şi festivitaţile se ţineau lanţ, pancartele şi scandarile violentand simţurile oamenilor ce blestemau viaţa prea lunga a cuplului Ceauşescu. Caci nu intamplator, intr-o asemenea "luminoasa zi" de alegeri locale (o duminica "sarbatorita prin munca"), se razvratisera braşovenii!
"INTA…MPLA…RILE DE LA BRAŞOV". In documentele elaborate de nucleul de decizie al partidului - dezmembrate (cu rostul pierderilor şi incalcelii) pe ruta anevoioasa dintre Arhiva Cancelariei CC ce le elaborase, Armata ce le luase "sub ocrotire" şi, in sfarşit (dupa aproape 20 de ani!), ajunse acolo unde le este locul, la Arhivele Naţionale - , e greu sa te orientezi acum. Neinventariate şi neprelucrate inca, bunavoinţa arhivarilor te-aduce in situaţia (aş zice, fericita, deja) de-a cauta acul in carul cu fan. Caci maşinile de prefabricat realitatea ale secţiilor partidului produceau zilnic sute de pagini de tiparituri: dosare voluminoase cu planuri care randuiau producţia de şuruburi, azotat de amoniu sau vaccinurile TBC din fiecare parte a ţarii şi alte dosare-oglinda cu "realizarea" lor; planuri de masuri politice, organizatorice şi culturale şi raportarile lor; stenograme ale şedinţelor de inalt nivel (finalizate a doua zi dupa intrunire!) unde "vocea" lui Nicolae Ceauşescu şi ecoul soţiei sale strapung din spaţiul ingheţat al piscurilor puterii. Din asemenea inscrisuri apare insa revelaţia "robotului" uzat in vizite de lucru şi discursuri pe doua direcţii: critica activiştilor de partid - in şedinţele inchise din Comitetului Politic Executiv (CPEx) şi promisiunile de progres din spaţiul public.
Perioada 15 noiembrie-30 decembrie 1987, cand ne inchipuiam ca Nicolae Ceauşescu traia coşmarul "framantarilor" asupra cauzelor care-i facuse pe muncitorii braşoveni sa protesteze impotriva sa şi a "partidului muncitorilor", e plina de... evenimente. Printre ele, protestul din 15 noiembrie, numit eufemistic "intamplarile de la Braşov", nu face obiectul unor decizii anume. Deşi mai grav decat greva de la Lupeni din 1977 - sub raportul contextului internaţional şi al realitaţilor din ţara - , Ceauşescu (aşa cum ni se dezvaluie din inscrisurile arhivei partidului) pare a fi aproape netulburat de potenţialul momentului. In 1987, ca om, conducatorul partidului pare a se fi extras definitiv dintre ceilalţi semeni umani ai lui.
"AŞA NU SE MAI POATE!". Nu ştim pana unde ajunsese el cu cunoaşterea istoriei, insa daca ar fi invaţat despre monarhii medievali s-ar fi regasit in formula puterii lui Ludovic - Regele Soare. Caci "partidul sunt eu" - afirma Ceauşescu in subtextul fiecareia dintre adresarile sale. Dupa survoluri periodice ale patriei, cu pauze de inspecţie numite "vizite de lucru", Ceauşescu işi aduna cel puţin o data pe saptamana "curtea" (membrii CPEx) cu "invitaţi" dintre "baronii" ce dirijeaza "sectoarele" in discuţie. Mai interesanta sub aspectul "temei Braşovului" este şedinţa din 20 noiembrie, ţinuta in prelungirea unei matinale intalniri a CPEx-ului, cu participarea tuturor primilor-secretari de judeţ. Cum "democraţia socialista" insemna şi dublarea fiecarei inalte funcţii de partid cu complementul ei din ierarhia statala, primii secretari erau şi managerii socio-economici ai "moşiei" judeţului.
Dupa cum reiese din stenograma, pe Ceauşescu nu-l mulţumeşte nimic. Nici industria, nici agricultura, nici disciplina de partid, nici stilul de munca. Nu-şi fac datoria, zice el, nici macar secretarii CC, adica oamenii de al doilea rang, dupa el. ("Eu nu sunt mulţumit de felul cum secretarii Comitetului Central s-au prezentat azi, se plange el. Nu sunt mulţumit!"). "Aşa nu se mai poate" şi "Nu se poate merge mai departe aşa" - sunt rabufnirile necunoscute "maselor" din opinteala sa bolovanoasa printre clişee verbale. "Voi sunteţi şi preşedinţi ai consiliilor populare, ii ia la rost Ceauşescu pe secretarii judeţeni. Nu se poate aşa ceva!... Dar, tovaraşi, eu consider ca raspunderea de partid trebuie sa fie superioara, dar in calitate de preşedinţi ai consiliilor populare raspundeţi in faţa legii prin incalcarea prevederilor legii". Ce vrea de la ei? "Spirit de partid"! Imperios şi ... vag, "spiritul" e "legat de ordine şi disciplina in agricultura, in realizarea planului pe acest an, in schimbarea intregului stil de munca". Se apropie bilanţul anual, conferinţa naţionala a partidului, sesiunea Marii Adunari Naţionale, naşterea celui de-al 23-lea milion cetaţean al Romaniei, sarbatoarea pomului de iarna şi revelionului (cu planuri de masuri pentru "dezvoltarea conştiinţei socialiste!")... ş.a.m.d.
ŞI SECRETARII CC, ŞI BOVINELE. Ca şi cum lumea reala, pe bucaţi ori in intregul ei, s-ar invarti sau opri dupa dorinţele şi voinţa sa, Ceauşescu da indicaţii şi cere socoteala: la "Cantarea Romaniei", greutatea porcilor ori pentru "ţaglele de 80 pentru relaminare". Lucrurile se amesteca, se ordoneaza ori invalmaşesc, dupa cum ii trec lui prin minte. Daca s-a incheiat contractul de plan, vaca trebuie sa dea la muls litrii de lapte trecuţi pe hartie care, numaidecat, sa intre-n cisterna de la oraş. "La 20 noiembrie, practic, animalele pot paşte in camp aşa cum se intampla şi in alte ţari", dicteaza Ceauşescu insaşi naturii. Şi-atunci, de neimplinirile planului, vinovata ramane a fi... disciplina de partid la colectare.
Dupa ce se satura astfel de vorbit, Ceauşescu da şi "cuvantul". In lectura de-acum, urmeaza o drama de comic involuntar. Demnitarii se bulucesc "la cuvant" ca un excentric grup de bolnavi dependenţi de putere. Ca picaturile de apa semanand intre ele, discursurile lor conţin o introducere autocritica, unde işi toarna cenuşa in cap (din cauza ca... n-au facut "totul"!). Dupa autoflagere, pe post de rugaciuni, urmeaza "angajamentele" ("aşa cum dumneavoastra ne-aţi indicat... subliniat... invaţat...etc").
DRAMA… LA VA…NA…TOARE. Din tot ce se petrecuse la Braşov, pe Ceauşescu pare ca-l suparase mai tare "informarea partidului"(abia seara, la 11, i se comunicase despre protestul ce incepuse dimineaţa).
Dupa documente, bomboana pe coliva anului 1987 o aşezase insa "judeţeana din Dolj". Dupa stresul exorcizarii şedinţei din 20 noiembrie, mai-marii judeţului şi instructorul CC organizasera, fara ştirea şi aprobarea lui Ceauşescu, o vanatoare unde fusese impuşcat, din greşeala, secretarul cu organizatoricul. Mortul e scos din funcţii, pe-aceeaşi lista cu "indisciplinaţii" iar Ceauşescu interzice şi consumul de alcool in locaţiile "gospodariilor de partid" şi in "locurile de munca" ale cetaţenilor ţarii. O "intamplare" cu efecte mai insemnate pentru popor decat greva muncitorilor braşoveni.
Dupa cum deja ni se-arata, din miezul documentelor de partid, belea pe capul istoricilor de "contemporana" va fi personajul Ceauşescu şi deciziile epocii sale!

"HULIGANII"
Nici un mijloc media din Romania şi nici un discurs oficial n-au facut atunci menţiuni la revolta de la Braşov şi soarta celor razvratiţi. In cercurile inchise ale puterii, Ceauşescu s-a referit de mai multe ori la muncitorii revoltaţi, numindu-i "huligani" (cuvant de cariera in istoria noastra recenta!). Dupa afirmaţiile sale, cauzele "intamplarilor de la Braşov" ar fi fost urmatoarele:
1. Activitatea de partid. "Inclusiv ce s-a intamplat la "Steagul Roşu" la autocamioane demonstreaza o lipsa inadmisibila a activitaţii de partid. Unde a fost organizaţia de partid care numara cateva mii de oameni? (...) Unde au fost aceşti 8.000 de oameni, unde au fost ceilalţi. Cum a fost posibil ca organizaţia de partid sa stea aşa. Ce fel de spirit de partid, ce fel de comunişti sunt acolo?" (20 noiembrie 1987)
2. "Acoperiri" şi provocari: "Aceasta inseamna ca am lucrat prost şi pe linie de partid şi pe linia organelor noastre de securitate, şi pe linia Consiliului de Miniştri, a ministerului respectiv şi a consiliului respectiv de ramura pentru ca, in mod normal, daca se lucra cum trebuie, nu puteau şi nu trebuiau sa apara aceste fenomene (...) şi aceasta, in fond, inseamna o provocare - ca nu se poate discuta altfel (...), rezultatul tolerarii şi acoperirii unor stari negative" ( 4 decembrie 1987)
3. Alcoolismul: "Şi cine vine beat, dat afara din intreprindere, ca acesta strica producţia, introduce dezordinea! Chiar ce s-a intamplat la Braşov, pe langa multe alte lucruri sunt şi datorita influenţei bauturilor, mulţi au venit beţi şi au introdus şi bauturi in intreprindere" (11 decembrie 1987).

UNANIMITATE DE SUS PANA JOS
Dupa evenimentele de la Braşov, toate sectoarele partidului s-au pus in mişcare pentru "masuri". In 26 noiembrie, Emil Bobu, secretarul CC cu organizatoricul ii inainteaza lui Nicolae Ceauşescu, cu ceremonioasele formule consacrate, raportul asupra plenarei cu activul de partid de la intreprinderea de Autocamioane Braşov ţinuta cu o zi in urma. Inţelegem din respectivul raport ca şedinţa figura in graficul acţiunile girate de "colectivul de activişti ai CC" trimişi in misiunea "muncii politico-ideologice in cadrul organizaţiilor de partid şi in randul oamenilor muncii in vederea redresarii intregii activitaţi economico-sociale, dupa evenimentul grav care a avut loc in aceasta unitate".
"S-a evidenţiat faptul - "transmite" de la faţa locului Ion Catrinescu (adjunctul lui Bobu) - , ca toţi oamenii muncii sunt indignaţi de faptele savarşite de grupul de huligani şi au cerut ca aceştia sa primeasca pedepse exemplare şi sa se aprobe judecarea lor in uzina in faţa colectivului de oameni ai muncii pentru actele de vandalism care au adus prin aceasta o pata uzinei şi daune partidului şi ţarii". Lecturi precum "Tabelul nominal cu participanţii la Plenara Comitetului de partid cu activul de la intreprinderea de Autocamioane Braşov care au luat cuvantul şi au cerut sa se aprobe judecarea celor care au savarşit acte huliganice in faţa colectivului de oameni ai muncii" pot lasa impresia ca vorbitorii işi expuneau propriile opinii. Cei 14 care luasera cuvantul (Simion Pop, Ioan Leancu, Constantin Turcin, Maura Popescu, Nicolae Barlescu, Ignat Gaşpar, Valentin Dragoi, Alexe Lungu, Vasile Minoiu, Costica Ojoc, Mariana Popovici, Dumitru Calin, Gheorghe Marin şi Mihai Baltag), deţineau, fara excepţie, funcţii politice sau administrative. In ansamblu, reprezinta un grup care se vrea a fi prin reprezentativitatea secţiilor, a raportului muncitori-intelectuali şi a prezenţelor feminine o miniatura a "tuturor oamenilor muncii". Desemnaţi dupa asemenea criterii, cum nimic nu era creaţie sau intamplare in "organizarea" unei şedinţe, li se inmanasera, dupa tipic, cuvantarile scrise. Iar ei, in consens cu acceptul participanţilor spectatori, işi jucasera rolul. Astfel ca din CPEx şi pana la "munca de jos", unanimitatea fusese deplina!

GURA PACATOSULUI...
A fost de ajuns ca Nicolae Ceauşescu sa spuna doua-trei fraze critice despre Festivalul Naţional "Cantarea Romaniei", (prea multe hore, zisese Ceauşescu şi prea puţina educaţie politico-ideologica in acţiunile lui), ca ideea a fost prinsa din zbor de Vasile Bulucea, pe-atunci, prim-secretar de Gorj. "Nu ştiu, tovaraşe secretar general, marturiseşte acesta, daca mai exista vreun judeţ care sa aiba atatea sarbatori, cum este judeţul Gorj, renumit ca "vatra folclorica" (...). Va dau numai un singur exemplu: exista in concepţia unora de a se organiza - şi aşa a fost - balci la Polovragi care trebuie sa dureze nici mai mult, nici mai puţin decat 10 zile. Vin acolo toţi bişniţarii din ţara, fel de fel de oameni necinstiţi, şi sub obladuirea noastra, fac ce vor. Va spun sincer, tovaraşe secretar general, ca sunt fel de fel de hramuri şi balciuri".

[Citeste articolul in Jurnalul National]