miercuri, 4 aprilie 2007

Sfaturile Populare

ILARION TIU

Dupa ce a finalizat comunizarea institutiilor centrale ale statului, guvernul Groza s-a preocupat de subordonarea politica a administratiei locale. Astfel, "republica populara" intra definitiv "in mainile poporului", dupa cum sustinea propaganda oficiala. Sfaturile Populare au luat locul institutiilor "burgheze" ale prefectului si primarului.

Reforma administratiei locale in Republica Populara Romana era anuntata inca din aprilie 1948, prin Constitutie, care prevedea existenta Consiliilor Populare ca "organe locale ale puterii de stat".
REORGANIZARE. Problema administratiei locale a fost dezbatuta prima data in sedinta Secretariatului CC la 10 decembrie 1948. La propunerea ministrului de Interne, Teohari Georgescu, liderii Partidului au decis sa nu organizeze alegeri pentru proiectatele Consilii Populare, deoarece taranimea era "agitata" din cauza inceperii colectivizarii.
In ianuarie 1949, liderii PMR au discutat legea Consiliilor Populare, decizand ca pana la alegeri (care au avut loc pe 3 decembrie 1950) sa functioneze Comitete Executive provizorii. La propunerea lui Iosif Chisinevschi, denumirea Consilii Populare a fost modificata cu Sfaturi Populare, termen intrat in limbajul comun pana in 1989. Liderii Partidului aveau in vedere si modificarea diviziunii administrative a tarii, apeland astfel la consilierii sovietici, pentru o cat mai buna "sincronizare" cu modelul URSS.
Conform legii din 13 ianuarie 1949, Sfaturile Populare trebuiau sa asigure aplicarea dispozitiilor Partidului Comunist in teritoriu: realizarea in viata locala a principiilor oranduirii socialiste; executarea planului local si participarea la realizarea planului economic se Stat; popularizarea Planului economic in mase, in sensul mobilizarii tuturor fortelor de munca pentru executarea si depasirea lui; ridicarea nivelului politic al maselor populare. In "democratia burgeza" administratia locala functiona descentralizat, fara ca vreun partid sau altul sa monopolizeze viata comunitatii. Ca si Marea Adunare Nationala, Sfaturile Populare nu aveau activitatea permanenta, delegand puterea unor Comitete executive care aveau sarcina de a administra comunitatea locala. Pentru a demonstra ca "poporul" este cel care guverneaza "noua oranduire", au fost infiintate Adunari Populare care aveau dreptul sa controleze Sfaturile Populare si Comitetele Executive. Teoretic, din aceste Adunari faceau parte toti locuitorii cu drept de vot ai "catunului, satului sau ai circumscriptiei electorale urbane".
Insa aceasta "democratie" era de fatada, deoarece si in administratia locala functiona principiul "centralismului democratic".
SCOLI SPECIALE. Legea Sfaturilor Populare a creat ingrijorare printre functionarii administratiei locale, deoarece se asteptau sa fie inlocuiti. Acestia au fost pusi sa-si scrie autobiografii, pentru a se verifica relatia lor cu "cercurile fasciste si reactionare". In randul functionarilor au inceput "comprimari", multi fiind scosi din slujbe si inlocuiti cu simpatizanti ai guvernului comunist. In aceasta perioada au intrat in administratia locala multi muncitori si tarani cu educatie minimala, ceea ce a creat curand probleme in functionarea sistemului. Tocmai de aceea, Partidul a organizat scoli speciale pentru instruirea functionarilor locali. La Bucuresti a fost creata o scoala de cadre judetene, care apoi aveau obligatia sa faca instructaje cu primarii si functionarii rurali. Sub indrumarea Ministerului de Interne au avut loc in toate judetele cursuri de 12 zile in acest scop.
RAIONAREA RPR. Reorganizarea administrativa a fost insotita de o noua impartire teritoriala a Romaniei. Pregatirile au inceput inca din ianuarie 1949, cu prilejul discutarii legii Sfaturilor Populare, cand liderii PMR au decis sa faca apel la consilierii sovietici pentru raionarea teritoriului RSR. Pana atunci, Romania fusese impartita administrativ in judete, organizate in plasi si comune (urbane si rurale). Judetul ca forma locala de administrate isi are originea in impartirea medievala a Tarii Romanesti. Dupa constituirea Romaniei moderne denumirea a fost extinsa si asupra Moldovei (1859), iar mai apoi asupra Dobrogei (1878) si Transilvaniei (1923). In perioada dictaturii Regelui Carol al II-lea (1938-1940), judetele fusesera desfiintate prin formarea a 10 "tinuturi".
PROPAGANDA. Chiaburii, principala "tinta" a reformelor administrative
Discutiile privind raionarea au fost reluate la Plenara CC din 15-17 mai 1950, in contextul pregatirii alegerilor pentru Sfaturile Populare. Unii membrii ai CC erau de parere sa se mentina impartirea in judete, deoarece Romania nu avea teritoriul URSS pentru a fi organizata in regiuni. Insa Miron Constantinescu a sustinut ca "termenul de raionare este corect, pentru ca subliniaza caracteristica acestei reorganizari si ca expresia folosita in citatul dat de Stalin este raionare". Tot Miron Constantinescu a prezentat Raportul privind raionarea catre Plenara, in care sublinia ca "intregul continut al criteriilor propuse aici este intocmit pe baza studiului materialului sovietic, pe baza invataturii sovietice si pe baza sprijinului concret pe care ni l-au dat consilierii sovietici, carora le multumim pentru ajutor".
La sfarsitul lunii iunie s-a constituit o comisie centrala de partid pentru pregatirea raionarii, in care au fost inclusi si consilieri sovietici. Legea raionarii a fost publicata la 6 septembrie, schimband radical impartirea administrativa a Romaniei. In locul celor 25 judete, 424 plasi si 6.276 de comune (rurale si urbane), teritoriul RPR a fost impartit in 28 regiuni, 177 de raioane, 148 de orase si 4.052 de comune.
Odata finalizata noua impartire administrativa, guvernantii au organizat cu mare fast alegerile pentru Sfaturile Populare la 3 decembrie 1950. Pe liste au fost inclusi "oamenii muncii, taranimea muncitoare si intelectualii progresisti", iar liderii PMR au realizat turnee electorale pentru a prezenta "binefacerile" regimului nou.

LA VOT PENTRU O ROMANIE DEMOCRATA!
Prin Scinteia si Romania libera, propaganda de partid ii indemna pe romani sa mearga la alegerile din 3 decembrie, imprimandu-le convingerea ca pentru prima data isi vor alege "adevaratii" reprezentanti locali: "Tovarasi si cetateni, Zeci de mii de deputati pe care-i veti alege in Sfaturile Populare vor trebui prin munca lor harnica, cinstita si devotata sa dea o contributie de pret la infaptuirea Planului Cincinal si a planului de electrificare a tarii, sa munceasca pentru mobilizarea celor mai largi mase in munca de zidire a socialismului. Ei isi vor manifesta patriotismul prin sarguinta, devotamentul, initiativa si spiritul gospodaresc de care vor da dovada, Ei vot trebui sa se sprijine in munca lor pe cele mai largi straturi ale poporului, sa fie atenti fata de criticile indreptatite ce vin din randurile poporului, sa lupte cu darzenie pentru indepartarea lipsurilor in munca, sa combata cu strasnicie birocratismul si indiferenta fata de nevoile celor ce mun-cesc, sa depuna performante eforturi pentru a imbunatati munca organelor de stat, puse de regimul de democratie populara in slujba poporului. Milioanele de oameni ai muncii vor pasi la 3 Decembrie in fata urnelor cu increderea in Partid si in Frontul Democratiei Populare. Ei au invatat sa iubeasca si sa urmeze Partidul care timp de 30 de ani a aratat fara sovaire poporului muncitor calea spre eliberarea sociala si nationala".