miercuri, 9 ianuarie 2008

„Reforma” justitiei in conceptie comunista

Florin Mihai

Comunistii romani au reformat justitia dupa modelul inventat de Andrei Vasinski in Uniunea Sovietica. Neavand de ales, Lucretiu Patrascanu i-a folosit in Ministerul Justitiei pe procurorii si judecatorii „vechiului regim”, multi dintre ei inscrisi din oportunism in PCR. Mai tarziu, cand va deveni victima „justitiei populare”, Patrascanu va fi criticat pentru tergiversarea reformei.

REFORMELE LUI PaTRaSCANU. In chiar ziua de 23 august 1944, comunistii au obtinut primul portofoliu intr-un guvern - Ministerul Justitiei, prin Lucretiu Patrascanu. El si-a propus de la inceputul mandatului trecerea „pe linie moarta” a judecatorilor „vechiului regim”. Initial, in Ministerul Justitiei Patrascanu a promovat avocati simpatizanti din ilegalitate ai PCR. Treptat, reforma justitiei s-a facut tot cu fostii „impartitori ai dreptatii”, multi dintre ei inscrisi din oportunism in PCR. In aceasta situatie se aflau, potrivit declaratiei lui Lucretiu Patrascanu din sedinta Biroului Politic din 9 septembrie 1947, 285 membri de partid si 467 simpatizanti angajati ai ministerului. Cu aceeasi ocazie, Patrascanu informa ca 20 la suta dintre „elementele reactionare” „parasisera” deja magistratura. In septembrie 1947 Patrascanu a inaintat partidului proiectul de reforma a justitiei. Din spusele sale, scopul reformei era de a „apropia aparatul judecatoresc de masa justitiabililor, reformarea aparatului omenesc judecatoresc prin introducerea elementului popular, schimbarea functionarii aparatului judecatoresc si reforma legislativa cu necesitatile noi ale aparatului judecatoresc.” In practica noii justitii, toate acestea se traduceau de fapt prin anchete si condamnari ale „dusmanilor poporului”. La putin timp dupa aceasta discutie din Biroul Politic, Patrascanu a fost inlocuit din functia de ministru al Justitiei cu Avram Bunaciu, apoi arestat, dar masurile initiate de el in domeniul juridic au fost continuate. Noile prevederi au fost introduse in Constitutia adoptata in 1948.
CONSTITUtIA OAMENILOR MUNCII. Dupa caderea regimului Antonescu (august 1944) se revenise la Constitutia din 1923, laudata in epoca pentru drepturile si libertatile democratice acordate cetatenilor. Dupa ce statul roman fusese proclamat republica, vechea constitutie nu mai corespondea noului regim. In timpul primului Congres al PMR (februarie 1948) Gheorghe Gheorghiu-Dej, proaspat „uns” secretar general al partidului, unic, i-a pus la treaba pe juristi pentru a elabora o noua constitutie. In fruntea grupului care a redactat-o s-a aflat Traian Ionascu, fost ministru al Justitiei in timpul regelui Carol al II-lea, devenit dupa 1945 presedinte al „Asociatiei juristilor din RPR”. „Dezbaterea” proiectului s-a facut in cadrul Marii Adunari Nationale (MAN) care l-a aprobat si votat (13 aprilie 1948). Noua Constitutie a RPR avea drept model Constitutia sovietica din 1936, dar autoritatile le-au ascuns oamenilor adevarul. In domeniul justitiei, printre alte „inovatii”, a aparut Curtea Suprema, iar curtile, tribunalele si judecatoriile populare au fost subordonate MAN. In realitate vor deveni simple instrumente in „mainile” partidului.
ALT MINISTRU. Pe 24 februarie 1948 Avram Bunaciu (la acea data subsecretar de stat la Presedintia Consiliului de Ministri) l-a inlocuit pe Lucretiu Patrascanu la conducerea ministerului Justitiei. Nascut in 1909, in satul Gurba (judetul Arad), Avram Bunaciu fusese angajat al Ministerului Sanatatii la Cluj (1934-1937), urmand in paralel cursurile Facultatii de Drept pe care a absolvit-o in 1937. Anul urmator s-a mutat la Bucuresti unde a profesat ca avocat. In Baroul capitalei a cunoscut cativa dintre intelectualii de stanga ai vremii, precum Petre Pandrea (cumnatul lui Lucretiu Patrascanu), Demostene Botez, Geo Bogza. Dupa razboi a devenit acuzator public pe langa Tribunalul Poporului pentru judecarea „vinovatilor de dezastrul tarii”, cum erau numiti mai-marii regimului antonescian. Dupa inlaturarea lui Patrascanu (1948), Bunaciu a fost numit ministru al Justitiei, in circumstante care apartin mecanismelor tipice regimului comunist: teroarea in interiorul partidului. Bunaciu a detinut portofoliul Justitiei un singur an.
„OAMENI NOI”. Abia infiintat in 1947, Parchetul s-a reorganizat anul urmator prin Decretul nr. 2 al Prezidiului MAN. Principala misiune a Parchetului era „pedepsirea crimelor impotriva ordinii si libertatii democratice”. Potrivit noii organizari, aceasta instanta depindea de Ministerul Justitiei si se compunea dintr-un Procuror general, seful Parchetului, si de procurorii care functionau pe langa judecatorii. Gheorghe Stere a fost primul Procuror general al Romaniei. „Demascat” de catre Avram Bunaciu drept „element dusmanos”, Stere a fost inlocuit (septembrie 1948) cu Alexandru Voitinovici. In ciuda varstei (avea 27 de ani in 1945), acestuia i s-a incredintat intre 1945-1948 rolul de procuror in procesele de rasunet intentate ziaristilor nationalisti, „loturilor” Ion Antonescu si Iuliu Maniu. Un caz interesant de „transformare” ideologica s-a petrecut si cu Alexandru Petrescu, judecator cunoscut in anii premergatori celui de-al doilea razboi mondial. Maior in armata romana, Petrescu a participat, in calitate de comisar regal, la procesul lui Emil Bodnaras (octombrie 1934), ofiter dezertat la sovietici. A judecat numeroase procese ale membrilor PCdR in anii ’30 - ’40. Dupa 1945 comunistii l-au promovat general si presedinte al Tribunalului Militar. Constient ca „trecutul burghez” atarna greu in biografia sa, Petrescu a pronuntat sentinte grele impotriva criminalilor de razboi si a acuzatilor din procesul Canalului (1953).

CONDAMNAtI FaRa VINa
„Justitia populara” s-a aplicat mai intai in Uniunea Sovietica, primul stat in care s-a „infaptuit” revolutia socialista. In 1935, Andrei Vasinski, de formatie jurist, a fost numit Procuror General al URSS. El a transpus teoria marxista a luptei de clasa in justitie, care a devenit un instrument pentru eliminarea opozantilor regimului. S-au declansat procesele publice de „tradare” (1936-1938), iar populatia sovietica a asistat uimita cum bolsevici marcanti precum Kirov, Buharin si Kamenev si-au marturisit, pe rand, „vinovatia”. Vasinski a anulat prezumtia de nevinovatie, marturiile acuzatilor („smulse” prin metode violente) devenind dovezi suficiente in instanta pentru condamnarea la moarte. Odata intrati in „malaxorul” justitiei, acuzatii nu mai aveau scapare, sfarsind in fata plutonului de executie. Vasinski si-a publicat teoria sa despre „justitia populara” intr-un volum premiat de catre autoritatile sovietice cu Premiul Stalin. Metodele sale au fost copiate intocmai de procurorii statelor comuniste nou aparute dupa razboi.

FUNCtIA JUSTItIEI
Sistemul justitiei actuale, creat de burghezie si mosierime, ca sa le apere interesele lor, daca noi nu venim cu masuri radicale si hotarate pentru a-i schimba structura, va continua sa mearga inainte pe acelasi drum. (...) Sa facem ca justitia sa devina o functie sociala!
Lucretiu Patrascanu,
declaratie la mitingul de la CFR Grivita, 27 noiembrie 1947