miercuri, 9 ianuarie 2008

Republica populara nu cunoaste mila !

Florin Mihai

In ianuarie 1949 in Romania s-a introdus pedeapsa cu moartea, primele victime fiind sabotorii, spionii si membrii rezistentei anticomuniste. Legislatia se inasprise si pentru dezertorii din armata, care riscau sa-si piarda vietile si averile. Celor care alegeau exilul, li se retragea cetatenia.

Reformei justitiei i-a urmat in 1948 condamnarile politice. Se pedepseau in principal trecerea frauduloasa a frontierei, dar si „actele de sabotaj” reale sau inchipuite. In vocabularul juridic au patruns termeni precum „sabotaj contrarevolutionar”, „diversiune contrarevolutionara” si „agitatie si propaganda contrarevolutionara”. Victime ale proceselor au devenit cei ce se opuneau „transformarii socialiste” a societatii romanesti.
SABOTORII, LA JUDECATa. Dupa nationalizarea industriei, intreprinderile si fabricile intrasera in proprietatea statului. Regimul a lansat planurile de productie care trebuiau indeplinite si depasite. Directorii si muncitorii care din nepricepere, neatentie sau reavointa „subminau” productia, erau acuzati de sabotaj si deferiti justitiei. Un decret de „aparare a avutului obstesc” stabilea vinovatia in actele de sabotaj. „Fiecare sa inteleaga ca a risipi azi banul public, a fura din intreprindere, a distruge constient sau inconstient bunurile fabricii sau marfurile nu mai este un delict obisnuit, de drept comun, cum i se spunea, avertiza oficiosul Scanteia intr-un articol din 15 noiembrie 1949, ci crime impotriva poporului, crime impotriva lui insusi.” La sabotaj erau incadrati cei ce distrugeau masini si instalatii, dar si vanzatorii care furau la cantar si bijutierii care nu declarau stocurile. Pentru ca tribunalele nu mai faceau fata numeroaselor cazuri de sabotaj, s-au infiintat sectiuni specializate in rezolvarea proceselor.
PEDEAPSA CAPITALa. In Romania, Constitutiile din 1866 si 1923 abolisera pedeapsa cu moartea, reintrodusa totusi de Regele Carol al II-lea in timpul regimului autoritar pe care l-a instaurat (1938). O lege speciala a mentinut aceasta sanctiune si dupa 23 august 1944, intarita din 16 ianuarie 1949 cu Legea nr. 16. Potrivit acesteia, erau pedepsiti cu moartea cei gasiti vinovati pentru „crime” precum „tradarea de patrie, sabotarea propasirii economice a tarii, neindeplinirea cu stiinta sau indeplinarea voit neglijenta a indatoririlor de serviciu, actele de teroare, savarsite individual sau in grup, constituirea in bande in scop terorist sau de sabotaj”.
LEGISLAtIE ASPRa. In 1948 s-a declansat, in numele „luptei de clasa”, teroarea impotriva adversarilor regimului. De judecarea „vinovatilor” se ocupau Tribunalele Militare care pronuntau pedepse foarte aspre. Victime le-au cazut membrii rezistentei anticomuniste – taranisti, legionari si ofiteri ai armatei regale trecuti in rezerva, acuzati de „terorism”. Pedeapsa era grea si pentru cei care ii ajutau ori ascundeau adevarul despre ascunzatorile lor. „Tainuitorii” puteau fi condamnati chiar si la 10 ani de munca silnica. Desi nu erau cadre ale armatei, acestia intrau de-a valma sub incidenta Codului Justitiei Militare. Si pedepsele aplicate soldatilor armatei populare s-au inasprit. Pe langa Tribunalele Militare, aglomerate deja de judecarea civililor, soldatii erau sanctionati si de Consiliile de Judecata care functionau pe langa unitatile militare. De pilda, recrutilor care refuzau incorporarea erau pedepsiti cu inchisoare de la 1 la 5 ani. Cei care absentau nemotivat din unitate mai mult de 24 de ore erau socotiti dezertori si pasibili de inchisoare corectionala. Pentru dezertare vinovatul era condamnat la moarte si confiscarea averii.

EXILAtI
Cetatenii care reuseau sa fuga din tara si se stabileau intr-un alt stat deveneau indezirabili in Romania. Lor li se retragea cetatenia, fiind considerati tradatori si acuzati de spionaj, iar averile li se confiscau. Printre victimele cunoscute ale acestei prevederi s-au numarat membrii Casei Regale. Pe data de 28 mai 1948, fostului Rege Mihai, Elenei, fosta Regina-mama, printilor Elisabeta, Ileana si Nicolae li s-a retras cetatenia romana.

FUGA PESTE HOTARE
In judetele din vestul tarii (Satu Mare, Bihor si Arad), autoritatile se confruntau cu un adevarat exod de populatie. Pentru a preveni „fuga”, granicerii cereau din timp informatii la Militie si Securitate despre suspecti, organizau razii in orasele din vecinatatea frontierei si avizau eliberarea buletinelor de catre organele de Militie. Pentru fiecare „captura”, soldatii si ofiterii erau recompensati, de cele mai multe ori prin permisii sau avansari in grad. Pentru trecerea ilegala a granitei, pedepsele erau foarte drastice. Conform Legii nr. 4 (19 ianuarie 1948) vinovatii riscau inchisoare corectionala intre 3 si 10 ani si amenda pana la 40.000 de lei, suma exorbitanta pentru acea vreme. Pedeapsa era valabila si pentru cei care ii ghidau pe fugari.

REPRIMARE
Cea mai larga democratie pentru cei ce muncesc este indisolubil legata de represiunea cea mai energica fata de dusmanii puterii populare, fata de toti spionii, sabotorii, fata de toti cei care impiedica sub orice forma construirea societatii socialiste
Gheorghe Gheorghiu-Dej,
22 ianuarie 1949