miercuri, 20 februarie 2008

“Bombă pentru imperialişti!”

PAULA CHICIUC

Statele Unite nu rămân datoare. După înfiinţarea CAER, a început o vastă campanie de popularizare în rândul “oamenilor muncii de la oraşe şi sate”, pregătită pas cu pas în laboratoarele Kremlinului şi transpusă în realitate de guvernele “democraţiilor populare”. În aprilie 1949, lagărul “imperialist” anunţă apariţia Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

În aceeaşi şedinţă de Birou Politic (10 ianuarie 1949), prin care Gheorghiu-Dej şi Vasile Luca aduceau la cunoştinţa tovarăşilor planul de înfiinţare al Consiliului pentru Asistenţă Economică Mutuală (CAEM), viitorul CAER, s-au stabilit cu rigurozitate paşii ce trebuiau făcuţi pentru popularizarea noii organizaţii.
SARCINILE PROPAGANDIŞTILOR. Având în vedere caracterul secret al întemeierii şi organizării CAEM – proiect necunoscut decât de membrii birourilor politice a celor cinci state fondatoare -, comuniştii români respectă cerinţa Moscovei de a nu da publicităţii comunicatul oficial decât după pregătirea în prealabil a unei elaborate campanii de propagandă. Hotărârea luată la Moscova trebuia păstrată doar în cadrul Biroului Politic şi al Guvernului, înainte să fie făcut public. Primul pas, consumat chiar a doua zi, pe 11 ianuarie, era întrunirea unei şedinţe a Consiliului de Miniştri la care participau doar minştrii, nu şi adjuncţii lor, primilor aducându-li-se la cunoştinţă hotărârile luate în Biroul Politic referitoare la CAEM. Al doilea pas era o înlăţuire de măsuri de popularizare, astfel încât dezvăluirea proiectului trebuia “să însemne o mobilizare largă pentru a înţelege importanţa luptei contra planurilor imperialiste, declara Dej în şedinţa de la începutul lui 1949. Prin Direcţia Organizatorică, Direcţia de Propagandă şi Agitaţie, presă, radio, meetinguri etc., trebuie mobilizată clasa muncitoare pentru că aceasta îi va ridica încrederea prin perspectivele de colaborare cu alte ţări. Va trebui o mobilizare largă în aplicarea fermă a hotărârilor partidului nostru pentru îndeplinirea şi depăşirea planului, a bugetului, pentru realizarea de economii. (...) Va trebui ca în şedinţe şi întruniri, muncitorii să dea răspunsuri în care să-şi ia angajamente concrete, pentru a produce entuziasmul faţă de unul dintre cele mai mari evenimente pe care le trăim. Să se prelucreze importanţa acestui eveniment pe linia aparatului de stat, a organizaţiilor de masă - femei, tineret - în sectorul ţărănesc etc.”
CU CĂRŢILE PE FAŢĂ. În preajma datei aproximative de începere activităţii CAEM, la 25 ianuarie 1949, “Scînteia” a publicat un comunicat referitor la consiliu, în care se spunea: “Consfătuirea de la Moscova a stabilit că CAEM este o organizaţie deschisă, în care pot intra şi alte ţări ale Europei care împărtăşesc principiile CAEM şi care doresc să participe la o largă colaborare economică cu ţările mai sus arătate. CAEM va lua hotărâri numai cu asentimentul ţării interesate. Consiliul se va aduna în şedinţe periodice, pe rând, în capitalele ţărilor participante, sub preşedinţia reprezentantului ţării în a cărei capitală are loc şedinţa.”
Pe 26 ianuarie, într-un alt material nesemnat, Scînteia titra că “adevărata şi frăţeasca colaborare se întemeiază pe politica de respect reciproc şi egalitate în drepturi între marea putere care este Uniunea Sovietică şi statele mijlocii şi mici cum sunt cele ale democraţiilor populare. (...) Cu totul altfel se petrec lucrurile în lumea capitalistă. Acolo, “colaborare” înseamnă de fapt subordonarea de către concurentul cel mai puternic a concurenţilor mai slabi. (...) Vechiul ziar al burgheziei engleze “Financial Times” lansează următoarea profeţie pentru 1949-1950: “Ţările marshallizate se vor învârti într-un cerc vicios, fiecare contând pe o ameliorare a situaţiei economice proprii graţie înrăutăţirii situaţiei economice a vecinilor săi.” Iată o justă caracterizare a junglei care stăpâneşte în lumea capitalistă.” “Sursele” alese de redactorii ziarului oficial erau însă “conforme” cu linia partidului. Dintre toate ziarele franţuzeşti, de pildă, a fost citat doar “L’Humanite” cu caracterizarea făcută CAEM: “o nouă şi mare victorie a democraţiei.”
NU NATO! Numai că întreaga campanie de popularizare a organizaţiei de ajutor reciproc nu a avut efectul scontat de URSS şi anume acela de a “marca” definitiv în favoarea ei în “bătălia” pentru supremaţie dintre lagăre. La 14 aprilie 1949, în Capitala Statelor Unite –Washington – lua fiinţă alianţa politico-militară a lagărului “imperialist” – Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). URSS a abordat noutatea în termeni duri. Ministerul Afacerilor Externe al Uniunii Sovietice a dat publicităţii un comunicat în care îşi preciza poziţia, evident adoptată rapid şi de “sateliţi”: “Uniunea Sovietică este silită să ia notă de faptul că cercurile conducătoare ale Statelor Unite şi ale Marii Britanii au adoptat făţiş o linie politică agresivă al cărei scop final este de a instaura cu forţă dominaţia anglo-americană asupra lumii, linie în deplin acord cu politica de agresiune, politică de dezlănţuire a unui război urmărită de ele.” În dezbaterile ce au urmat semnării pactului nord-atlantic, “organizaţia imperialistă” a fost permanent considerată, pe linia trasată de Ministerul Afacerilor Externe al URSS, ca “factor de subminare a Organizaţiei Naţiunilor Unite”, sovieticii erijându-se astfel în “protectorii” ONU.
În ciuda protestelor împotriva înfiinţării NATO, lagărul socialist “a punctat” abia în 1955 prin organizarea propriei alianţe militare – Pactul de la Varşovia.

MUNCITORIMEA SALUTA CAEM!
“Oamenii muncii din toată ţara continuă să trimită moţiuni şi telegrame prin care salută cu entuziasm crearea CAEM. (...) Astfel, salariaţii întreprinderii Petroşani spun printre altele: “Salutăm cu entuziasm şi încredere acest act istoric, întemeit pe politica de respect şi de deplină egalitate în drepturi între marea putere care este URSS şi statele mici, fapt care permite desvoltarea Republicii noastre Populare pe calea construirii socialismului.” Au mai transmis moţiuni salriaţii de la “Manufactura de Tutun CAM Belvedere”, Garajul “Ţepeş Vodă” CAM, Întreprinderea Palermo, Întreprinderea “Electro-Casnica”, Întreprinderea “Talpa”, fabrica “Luptătorul”, fabrica “Adesgo.””

AMERICA CEA "REA"!
“Ţările intrate în orbita planului Marshall au fost invadate cu mărfuri americane, toate creditele au fost date pentru armament, dominaţia preţurilor americane a dus la şomaj, la prăbuşirea vieţii economice a ţărilor marshallizate. Ţările industrializate producătoare de maşini, neputând exporta în America, ea însăşi fiind exportatoare şi izolate de ţările de democraţie populară şi de Uniunea Sovietică, se zbat în greutăţi economice şi financiare, producând suferinţe grele clasei muncitoare din aceste ţări.”
Gheorghe Gheorghiu-Dej, 10 ianuarie 1949

NADEJDI NOI
“Creiarea CAEM înseamnă o lovitură puternică dată politicii imperialiste de jaf şi de înrobire a poparelor tendiţelor naţionaliste, pe care burghezia răsturnată de la putere caută să le întreţină în sânul celor care muncesc. (...) CAEM deschide nădejdi noi în rândul oamenilor muncii de pretutindeni, care văd posibilitatea rezolvării marilor probleme care frământă omenirea, fără mizerie, fără şomaj, fără măceluri, fără exploatare.”
Scînteia, 1949