miercuri, 27 februarie 2008

Bucureştiul – "şantier de interes naţional"

CRISTINA DIAC

În 1948, în doar câteva luni s-au refăcut străzi, s-au reclădit Teatrul Naţional, stadioanele ANEF şi Dinamo, s-a construit Aeroportul Băneasa, au fost plantaţi copaci de-a lungul trotuarelor. În nici trei luni, pe Dealul Cotrocenilor s-a ridicat Apaca fabrica de confecţii care a primit numele "Gheorghe Gheorghiu-Dej".

"Bucureştii sunt un imens şantier", scria un ziar central nu în 2008, ci cu exact 60 de ani în urmă. "Zilnic sosesc în gările din Capitală mii de vagoane cu piatră de pe Valea Oltului şi din Valea Prahovei, până la 15 aprilie urmând să se repartizeze pe şantierele deschise cele douăzeci de mii de vagoane cu piatră contractate de Primăria municipiului."
RITM AMEŢITOR. Articolul anunţa de fapt un program mai vast de reconstrucţie a Capitalei, demarat în primele luni ale anului 1948. Bucureştiul era unul dintre cele şase "şantiere de interes naţional", alături de Bumbeşti-Livezeni, Salva-Vişeu ori Lunca Prutului. Ceea ce poate surprinde astăzi bucureşteanul învăţat, prin repetiţie, că o călătorie între orice două puncte ale Capitalei este o adevărată aventură, este viteza cu care "s-a mişcat" statul în 1948. În doar câteva luni s-au reparat peste 300 de artere de circulaţie, însumând 200 de kilometri. În cartierele Militari, Griviţa şi Bucureştii Noi s-au trasat noi bulevarde, largi de 30 de metri. De-a lungul trotuarelor s-au plantat peste 30.000 de pomi. S-au amenajat parcuri. S-a reconstruit şi s-a modernizat Stadionul ANEF, a fost refăcută clădirea Teatrului Naţional, vechiul velodrom a fost transformat în actualul Stadion Dinamo. 250 de muncitori au lucrat la construcţia Aeroportului Băneasa. Toate acestea, în numai câteva zeci de zile.
MIRACOLUL DIN DEALUL COTROCENI. Pe Dealul Cotrocenilor a fost ridicată fabrica de confecţii "Gheorghe Gheorghiu-Dej", cunoscută cu numele de Apaca. Despre momentul ridicării acestei fabrici bucureştene a relatat în memoriile sale Gheorghe Gaston Marin: "Se simţea nevoia să facem o demonstraţie a capacităţii noastre de a construi ceva şi în domeniul industrial, scrie fostul demnitar comunist. La 23 ianuarie, Gheorghiu-Dej mi-a relatat vizita sa la fabrica de confecţii Apaca, care producea în nişte barăci ponosite, la Cotroceni, uniforme pentru militari. Personalul, aproape în totalitate femei, lucra în condiţii insalubre, greu de suportat, fie şi la vedere. Cu entuziasmul său molipsitor, Dej mi-a propus să mă ocup de construcţia şi de echiparea unei noi fabrici moderne de confecţii, care să fie realizată într-un termen scurt. În acest scop, am asigurat colaborarea unor ingineri cunoscuţi, ca Emil Prager, Calmanovici, Tiberiu Eremia, care şi-au adus utilajele de şantier şi maiştrii lor. Proiectele au fost realizate de Prager, cu schiţe de mână chiar pe şantier. Clădirea fabricii, de 180 de metri lungime şi 18 metri lăţime, era compusă din parter şi patru etaje şi se prevedea să cuprindă 1.024 de maşini de cusut şi maşini anexe, asigurând munca pentru 1.600 de lucrători. Corpul principal era prevăzut să fie legat cu o cantină-sală de festivităţi, dispunând de o bucătărie modern echipată. În 97 de zile a fost construită uzina, scrie Gheorghe Gaston Marin în memoriile sale, echipată cu maşini produse la Cugir, şi a fost turnat primul planşeu al cantinei, cu munca prestată de 1.150 de brigadieri UTM-işti voluntari, care au lucrat zi şi noapte în tot acest interval, şi 600 de lucrători calificaţi, care au lucrat în trei schimburi. Construcţia a consumat o mie de vagoane de materiale şi 1.396.000 de ore de lucru. La 28 aprilie, cu trei zile înainte de termen (1 mai – n.n., multe dintre obiective aveau fixat ca termen de finalizare diverse date-simbol din calendarul comunist), fabrica utilată în întregime cu maşini noi, cu muncitoare îmbrăcate în haine noi de lucru, cu instalaţia de are condiţionat în funcţiune a fost inaugurată în prezenţa lui Gheorghiu-Dej. Ulterior, s-a construit o a doua aripă, la fel ca prima, şi noi corpuri pentru realizarea de modele de îmbrăcăminte, probe şi expoziţii pentru clienţii interni şi externi, unitatea devenind cea mai mare producătoare de confecţii de înaltă calitate, exportând produsele sale în toate ţările mari industrializate, de pe toate continentele". Momente din istoria fabricii de confecţii Apaca, ulterior "Gheorghe Gheorghiu-Dej", tratate desigur, în cheie propagandistică, se regăsesc şi în revista Confecţia, "organ al Comitetului de Partid şi al Comitetului Sindical al Fabricii de Confecţii Gheorghe Gheorghiu-Dej".

LUPTA CU APELE SI CU TANTARII
În zona Moldovei, efortul s-a concentrat asupra oraşului Galaţi şi a fostului judeţ Covurlui. Şantierul Naţional Lunca Prutului, deschis la 1 aprilie, a avut ca obiectiv realizarea unei reţele de diguri şi canale pe cursul Prutului Inferior. Înainte de începerea lucrărilor, zona arăta ca un stufăriş, plin de bălţi şi de lacuri. După amenajare, aproximativ 12.800 de hectare de teren situate între localităţile Oancea şi Galaţi au intrat în circuitul agricol, dintre care 10.000 de hectare au devenit teren arabil, pe o suprafaţă de o mie de hectare a fost mărit debitul apei şi s-au obţinut lacuri pentru creşterea peştelui, iar 1.600 de hectare au devenit fâneţe. De pe terenul astfel recuperat pentru agricultură se progonoza obţinerea unei producţii de 3.000 de vagoane anual, care să asigure hrana locuitorilor judeţului Covurlui. Secarea mlaştinilor a adus cu sine şi distrugerea ţânţarilor şi, implicit, a focarelor de boli care măcinau sănătatea oamenilor din regiune.