marți, 12 februarie 2008

Centralizarea economică în statele comunizate

FLORIN MIHAI

Sovieticii au lansat moda cincinalelor. În Uniunea Sovietică, bolşevicii au înfiinţat Gosplanul (Comisia de Stat a Planificării) încă din timpul lui Lenin. După al doilea război mondial, copiind modelul sovietic, statele est-europene comuniste au aplicat în economie cincinalele. Potrivit propagandei comuniste, scopul planurilor economice era “să ridice nivelul de trai şi cultura maselor”.

Organizarea economiei pe baze raţionale, centralizate, este o preocupare a minţii omului modern. În secolele XVII-XIX iacobinii şi socialiştii au teoretizat planificarea economiei, dar primele măsuri le-au aplicat bolşevicii. Lenin considera socialismul “de neconceput fără o organizare de stat planificată, care să supună zeci de milioane de oameni respectării strictisime a unei norme unice în opera de producţie şi de repartiţie a produselor”. Potrivit aceleiaşi teorii, planificatorii îşi atingeau ţelurile prin “entuziasmul în muncă”. Instituţia care urma să ducă economia sovietică “pe cele mai înalte culmi ale progresului” era Gosplan (Comisia de Stat a Planificării). Stalin, “genialul discipol şi continuator al lui Lenin” în fruntea Sovietelor, a înteţit ritmul industrializării, declanşând în istoria sovietică “Marea cotitură”.
FANTEZIILE PROGRESULUI. Din 1931 liderul de la Kremlin le-a impus “supuşilor” un ritm draconic de creştere economică. “Suntem cu 50 sau 100 de ani în urma ţărilor avansate”, recunoştea Stalin în faţa întregii suflări a “Mamei Rusii”, înapoierea faţă de statele occidentale capitaliste. “Trebuie să străbatem distanţa în zece ani. Ori facem acest lucru, ori vom fi zdrobiţi. Asta ne dictează datoria noastră faţă de muncitorii şi ţăranii URSS-ului.”
Primul plan cincinal sovietic s-a adoptat la al V-lea Congres al Sovietelor (1929). După propriile declaraţii, Stalin urmărea modernizarea Rusiei prin două metode – colectivizarea şi industrializarea. Primele măsuri “sănătoase” pentru finalizarea lui ar fi fost eliminarea “elementelor capitaliste” din economie şi desfiinţarea proprietăţii particulare. Între 1929-1933 s-a desfăşurat primul cincinal, dar încă din al doilea an conducătorii Partidului Comunist din Uniunea Sovietică (PCUS) ridicaseră “ştacheta” obiectivelor, oricum “îndrăzneţe”. Într-un stat care îşi propunea desfiinţarea banilor într-un viitor nu prea îndepărtat, “fermenţii” proiectului urmau să fie “întrecerile socialiste” între “muncitorii-udarnici” (de şoc) sau “stahanovişti”. S-a practicat aşadar dintru început “umflarea” cifrelor de producţie, directorii raportând conducerii de partid realizări adevărate doar pe hârtie. Datorită acestor mistificări, sunt greu de precizat indicatorii primului cincinal sovietic. Anumite ramuri ale industriei (constructoare de maşini, siderurgică, chimică) crescuseră spectaculos, dar nu şi producţia bunurilor de consum. Bolşevicii au verificat riguros aparatul administrativ, prilej de a “elimina” sute de mii de funcţionari cu origine socială “nesănătoasă”. PCUS i-a promovat în funcţii de conducere pe muncitori, ajunşi “peste noapte” tehnicieni, cadre şi directori de întreprindere. De-a lungul şi de-a latul Rusiei, s-au înfiinţat sute de şantiere, pe care lucrau milioane de ţărani plecaţi din satele de obârşie.
SPERANŢA ÎN TRACTOARE. Ideologii bolşevici credeau în eficienţa colhozurilor pe suprafeţe extinse care ar fi permis utilizarea maşinilor agricole. De altfel, în timpul regimului, tractorul a devenit un adevărat simbol al “vieţii noi”. O agricultură făcută eficient creştea rezervele de hrană ieftină atât pentru consumul intern, cât şi pentru vânzări externe. Folosind maşinile, se reducea numărul muncitorilor rurali, eliberaţi astfel pentru munca din fabrici. Congresul PCUS din 1926 decidea “transformarea ţării dintr-o ţară agrară într-una industrială, capabilă să-şi producă mijloacele de existenţă necesare prin eforturi proprii.” De la vorbe la fapte, drumul e lung sau ... imposibil.
VARIAŢII PE TEMĂ. Imediat după război, în ţările satelit ale URSS, liderii comunişti au aplicat teoria sovietică a planificării economice, lansând cincinalurile, cu ajutor şi supraveghere de la Moscova. Se “construia” socialismul prin dezvoltarea forţelor producătoare, eliminarea elementelor capitaliste şi colectivizarea agriculturii. Potrivit propagandei, planurile economice urmau “să ridice nivelul de trai şi cultura maselor”. În Estul Europei cei mai grăbiţi să declanşeze cincinale au fost ceho-slovacii şi bulgarii (1949). În această perioadă, România a adoptat două planuri de stat anuale de aşa-zisă tranziţie, planul cincinal fiind lansat abia în 1951. Dintre statele comuniste, doar polonezii au “lungit” la şase ani durata planului de producţie (sexenalul).