joi, 7 februarie 2008

Gelu Voican Voiculescu: "Arhivele nu aveau cum sa dispara"

Vasile Surcel, Adrian Mogos

De curand, Gelu Voican Voiculescu, fostul viceprim-ministru din perioada Guvernului provizoriu al CFSN, ne-a acordat un scurt interviu referitor la perioada tulbure traversata de Romania la inceputul anului 1990, dar si la soarta arhivelor Securitatii, trecute atunci in "custodia" Armatei. Mult mai discret, generalul (r) V.A. Stanculescu, cel care pe 26 februarie 1990 l-a inlocuit pe generalul Nicolae Militaru la conducerea Ministerului Apararii, a refuzat dialogul cu noi, sub motiv ca acum se afla in ancheta. Este vorba despre ancheta din "Dosarele Revolutiei", redeschisa de curand de procurorii Sectiei Parchetelor Militare de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Jurnalul National: Ce s-a intamplat cu arhivele Securitatii dupa preluarea acestora de catre Ministerul Apararii?
Gelu Voican Voiculescu: La 26 martie 1990 s-a infiintat SRI. Pana atunci, toata Securitatea a fost varsata la Armata. Cand am preluat comanda Departamentului Securitatii Statului in locul generalului Iulian Vlad, am dezmembrat Departamentul si arhiva a intrat pe mana Armatei. Cand Magureanu a infiintat SRI, a luat grosul Securitatii de la Armata. Arhivele au fost apoi impartite intre Armata, atunci cand s-a infiintat contraspionajul militar, iar restul a fost luat de Magureanu. Initial, cand Armata a preluat arhivele, acestea au fost luate de un anume colonel Mirica si au ajuns la Pitesti. La CC eu stiu ca erau sub zece dosare si, din diferite ratiuni, erau la cabinetul Elenei Ceausescu.
Cum ati colaborat cu generalul Nicolae Militaru?
In noaptea de 31.12. 1989, generalul Iulian Vlad, comandantul Departamentului Securitatii Statului, a fost arestat. Atunci am preluat eu comanda. Cu Militaru nu am avut de-a face, am vorbit doar de cateva ori la telefon. Cel mai mult am lucrat cu generalul Ionel Vasile. Impreuna cu el i-am chemat pe toti sefii de subunitati pentru a vedea care este starea de fapt a serviciilor secrete. Fiecare sef de subunitate sau de serviciu venea si raporta cati ofiteri, cate cadre pensionabile sau aparatura are.
La ce concluzie ati ajuns?
Departamentul Securitatii Statului a avut 8.474 de oameni, iar Trupele de Securitate, comandate de generalul Ghita, erau de aproximativ 15.000. Unii erau imprastiati si a trebuit sa facem ordine. Impreuna cu generalul Ionel Vasile am zis ca pe cei care se ocupau cu telefoanele sa-i transferam la Transmisiuni. In felul acesta, Armata s-a bucurat, pentru ca a pus mana pe toata aparatura. In ceea ce priveste personalul, nu am activat aproape nimic. O alta problema a fost USLA. Nu stiam ce sa facem cu ei. Pana la urma, toate acele unitati militarizate au fost puse sub comanda generalului Logofatu. Asta doar pana in 26.03.1990, cand a fost infiintat SRI. Oamenii aceia se bucurau ca erau in continuare ofiteri si nimeni nu putea sa dea cu piatra in ei.
A primit UM 0215, la infiintare, dosare din arhivele Securitatii?
Din toata Securitatea mai ramasesera SIE si UM 0215, alcatuite atunci din ofiteri scosi in rezerva de Militaru. Cadrele veneau din Securitatea Bucuresti si din Directia de Contrainformatii Militare. Aceasta pentru ca toata Securitatea trecuse in ianuarie in subordinea Armatei. UM 0215 nu a preluat nimic, nu stiu sa fi luat ceva dosare din arhive. Unitatea i-a preluat doar pe oamenii ramasi de capul lor. S-a infiintat la 01.02.1990 si avea 236 de ofiteri de la Securitatea Municipiului Bucuresti si in jur de 450 de ofiteri de contrainformatii militare. Cea mai mare grija la momentul respectiv era ca acesti oameni sa nu fie pierduti, pentru ca Securitatea Bucuresti era considerata cea mai buna. Ulterior a inceput un proces de remaniere. Pe partea informativa, stiu ca dosarele erau date mai departe
Au disparut dosare din Arhiva Securitatii?
Dosare nu aveau cum sa dispara. Arhiva era practic un depozit pe care eu nu l-am vazut niciodata. Dosarele, care erau in lucru, erau trimise, pe masura ce erau finalizate, la arhiva. La aceste dosare, care mai erau inca in lucru, mai aveau acces diversi ofiteri si este posibil sa fi fost luate sau copiate parti din dosare. In afara de asta, din cate stiu eu, de-a lungul timpului toata arhiva Securitatii a fost microfilmata. Microfilmele exista si au fost duse de Armata undeva la munte, fie la Bran, fie la Rasnov. Ar trebui sa existe si acum intr-una din aceste doua locatii. De acolo au fost luate in posesie de SRI, atunci cand a luat fiinta. Acum este de ajuns sa se confrunte dosarele pentru a se vedea care au fost modificate, deoarece se pot consulta microfilmele. De fapt sunt fotograme pe film Laika. Exista aceste dubluri. In ceea ce priveste restul dosarelor, doar arhivarii stiau exact ce au in depozit. Tot ei stiau exact unde este fiecare dosar si, daca s-a umblat la ele, doar ei pot sa spuna cine, cand si cum. Ei puteau sa le faca pierdute sau distruse. O parte din aceasta arhiva, care se numeste Fondul de Retea si unde apar toti informatorii. Aceasta parte este predata acum CNSAS, iar partea de Dosare de Urmarire Informativa (DUI) fie se inchidea, fie se transforma intr-un dosar penal si intra pe mana Procuraturii Militare si se combina cu Directia a VI-a a Securitatii.
Care este opinia dumneavoastra referitor la accesul liber la dosarele Securitatii?
Pentru igiena sociala este bine sa se faca o desconspirare totala. Aceasta pentru ca este bine sa se stie cine sunt sau au fost acesti turnatori. Insa, atunci cand vine vorba de ceilalti, cred ca multi vor avea de pierdut si nu stiu daca dosarele acestora vor fi preluate de CNSAS. Ceilalti inseamna cei care fac adevarata munca de spionaj. Toate serviciile secrete din lumea asta se bazeaza pe agentura, pe turnatori, conditia acestui sistem fiind etanseitatea. Spre deosebire de Germania, unde a fost posibila o demascare rapida a STASI, noi am avut parte de continuitate, deoarece serviciile secrete au cautat pe cat posibil sa se etanseizeze. Chiar daca regimul este diferit, metoda a ramas aceeasi, iar acum SRI si-a creat deja o agentura noua. Admit ca nu se poate da totul in vileag, pentru ca exista chestiuni care inca tin de ratiuni de stat. In rest, repet, demascarea trebuie sa fie totala. Acum se varsa la CNSAS toate, cu exceptia celor care implica siguranta nationala. Nu stiu care sunt proportiile, dar grosul documentelor nu intra in aceasta categorie, a sigurantei nationale. SRI se va pronunta impreuna cu CNSAS asupra acestui tip de documente, pentru ca siguranta nationala presupune chestiuni externe.