joi, 7 februarie 2008

Joaca de-a arhivele

Cristina Diac

Decizia Curţii Constituţionale, care a lăsat CNSAS fără bază legală de funcţionare, a reaprins discuţiile în jurul arhivelor comunismului. Oameni "de bine" de la asociaţii, fundaţii, institute şi alte organizaţii guvernamentale sau nonguvernamentale, precum şi tagma întreagă a "meseriaşilor" cu vechime în talk-show-uri s-au mobilizat rapid, oferind soluţii mai mult sau mai puţin aiuritoare.

Discuţia nu e nouă, din 1989 încoace "lupta cu trecutul" ocupând agendele celor care s-au vrut a fi numiţi "oameni politici". În 2006, sub genericul "Ceaţă şi fum", Jurnalul Naţional a susţinut o amplă campanie de presă care a prezentat cititorilor cum au intrat în afara legii arhivele comunismului românesc în aventura unor trasee dubioase, gestionate şi vămuite de diverşi decizionali. Cu prilejul documentărilor făcute pentru materialele publicate pe parcursul unei jumătăţi de an, am încercat să desluşim şi mecanismul de funcţionare a CNSAS – o instituţie fondată cu întârziere după un model funcţionabil, poate, în 1990. Investigaţiile reporterilor noştri au condus la alcătuirea unui adevărat Jurnal de front al războiului SRI – CNSAS. Despre conţinutul şi drepturile civice asupra arhivelor comunismului, parte a patrimoniului naţional, s-au pronunţat atunci în Jurnalul Naţional politicieni, cercetători, jurnalişti şi arhivari, selectaţi exclusiv după criteriul competenţei în domeniu.
PROIECT JURNALUL. În final, Jurnalul Naţional – cu intenţia salvării a ceea ce mai rămăsese din arhivele comunismului – a propus un proiect de modificare a Legii nr. 16/1996. Printre altele, proiectul nostru prevedea că "documentele emise de Comitetul Central al PCR, CC al UTC, precum şi structurile centrale şi teritoriale ale Securitătii Statului până în momentul desfiinţării acestora, cu excepţia celor prevăzute a se preda la CNSAS, vor fi predate Arhivelor Naţionale până la 31 decembrie 2006. Aceste documente vor fi puse în circuitul public pentru cercetare imediată, fără restricţii de 30 de ani de la emitere". Proiectul mai prevedea eliminarea tutelei Ministerului de Interne asupra arhivelor, prin trecerea sub controlul Parlamentului şi punerea în circuitul public a tuturor documentelor de arhivă din anii regimului comunist. În martie 2006, proiectul de lege al Jurnalului a fost depus în Parlament, însă Guvernul Tăriceanu i-a dat aviz negativ, după ce Ministerul Culturii finalizase un act normativ similar cu cel al ziarului nostru. Motivul Guvernului? Subordonarea Arhivelor Naţionale în faţa Paramentului ar conduce la politizarea instituţiei! – zicea textul ce ne-a fost remis sub semnătura primului ministru. De ce să aprobi o soluţie de bun-simţ şi în folosul public, "rupând de la gură" politicianului şi analistului un subiect gras precum "lupta cu trecutul" din arhive? A trecut vremea, a apărut (ilegal rostuit) un nou director la ANIC, au fost declarate neconstituţionale şi unele dintre atribuţiile CNSAS, iar neregulile şi încurcăturile par anume oblăduite ca să ai ce vorbi. Iar când se propun soluţii de bun-simţ de oameni abilitaţi în specialitate, acestea sunt privite cu o tăcere suspectă de omul cu bune intenţii.
SOLUŢIA ARHIVIŞTILOR. Acesta e şi cazul soluţiei avansate de Federaţia Arhiviştilor din România (FAR) pentru depăşirea recentei "crize" a CNSAS. Într-un recent comunicat de presă, FAR – organizaţie a breslei arhiviştilor, apărută în 2004, care grupează mai bine de două treimi din specialiştii care lucrează în domeniul arhivisticii – a avansat cu promptitudine o soluţie. Propunerea venită din partea adevăraţilor specialişti în domeniu nu e însă bună de scos în Piaţa Universităţii ori pe sticla televizorului, pentru că ea constă, simplu, în respectarea legii în vigoare. "Prin Legea nr. 187/1999, se spune în comunicatul FER, CNSAS a preluat temporar (subl. ns.) o parte din prerogativele Arhivelor Naţionale în privinţa administrării unor fragmente din fondurile arhivistice create de instituţii foarte importante ale statului român comunist. Atent la dimensiunea civică, dar şi la cea de protecţie fizică a documentelor, legiuitorul a statuat ca, după încheierea activităţii CNSAS, documentele, sediile şi dotările acestuia să fie transferate la Arhivele Naţionale (art. 23 din Legea nr. 187/1999). Ni se pare extrem de grav, spun în continuare reprezentanţii breslei arhiviştilor, faptul că, şi după începerea unei reforme structurale promovate în mass-media, actorii politici vădesc o neîncredere totală în capacitatea Arhivelor Naţionale de a-şi îndeplini rolul social şi instituţional ce i-a fost atribuit. Această neîncredere poate conduce la compromiterea eforturilor de reformare şi aşezare a instituţiei pe baze democratice, de transparenţă şi de servire echidistantă a utilizatorilor." Nu sunt singurele aspecte din care reiese discreditarea specialiştilor şi încălcarea normelor în vigoare.

TREI PROIECTE IN DOI ANI
După ce Jurnalul Naţional a depus la Parlament proiectul de lege privind modificarea Legii Arhivelor, Ministerul Culturii şi-a lansat propriul proiect pe această temă. La scurt timp, Guvernul a dat o ordonanţă de urgenţă prin care modifica Legea Arhivelor Naţionale (16/1996). Actul normativ devenit Legea 474/2006 nu viza însă rezolvarea problemelor semnalate de Jurnalul Naţional, ci avea ca scop consolidarea financiară a sistemului public de pensii prin externalizarea serviciilor de arhivare, preluate de casele teritoriale de pensii, dar şi reglementarea activităţii de arhivare a documentelor gestionate la nivelul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi al societăţilor comerciale la care deţine cel puţin 50% plus o acţiune din capitalul social. Toate acestea se întâmplau în 2006. Suntem în 2008 şi a apărut şi un al treilea proiect, iniţiat de Arhivele Naţionale, supus în prezent dezbaterii publice.

[Jurnalul National, 14 februarie 2008]