joi, 7 februarie 2008

Operatiunea "Ceata si fum"

Lavinia Betea

Sub numele de cod "Ceata si fum", Hitler a planuit si organizat distrugerea "rasei" evreiesti din Europa. Invaluite in "ceata" secretului, actiunile groaznicei operatiuni urmau, in mintea paranoicului dictator, sa aiba ca singura urma a celor ucisi, "fumul" din cosurile crematoriilor. Tot astfel, in Romania, in decembrie 1989, s-a vrut a fi disparitia vechiului regim. In "ceata si fum" s-au dorit a fi invaluite si dovezile compromitatoare pentru oamenii noii puteri existente in arhive…

MADE IN ROMANIA… In Romania a fost singura "revolutie sangeroasa" in raport cu "revolutia de catifea" din celelalte state comuniste din Europa. Spre deosebire de celelalte tari europene, la noi, transferul de putere prezinta urmatoarele particularitati:
Numai in Romania s-a produs crima uciderii unor nevinovati. Schimbarea lui Ceausescu s-a facut printr-o rasturnare violenta si sangeroasa in timpul careia au fost ucisi 1.104 oameni. Alti 3.352 au fost raniti.
Numai in Romania, recursul la violenta a avut loc intr-o mai mare masura dupa fuga dictatorului din Bucuresti. Scopul actiunilor din 22-25 decembrie 1989 poate fi raportat, in principal, la crearea aparentei de legitimitate in preluarea puterii de catre noua echipa conducatoare.
Numai in Romania, liderului comunist ii apartinea intreaga putere. Nicolae Ceausescu indeplinea simultan functiile de sef al partidului, statului si Armatei. Astfel ca eliminarea sa a condus la monopolul prerogativelor sale, monopol exercitat de noua echipa conducatoare prin aceeasi formula a decretelor prin care guvernase si Ceausescu.
Numai in Romania, reprezentantul fostei puteri a fost executat printr-un simulacru de proces - copie a proceselor staliniste din anii ’30. Cu moartea sa au fost insa pecetluite taine ale trecutului regim in masura sa afecteze viitoarele elite. Numai in Romania, Armata - grav compromisa prin participarea la reprimarea revoltatilor din Timisoara si Bucuresti - si-a insusit, in virtutea altor prerogative neconstitutionale, si pe acela de stapan al arhivelor istoriei comunismului romanesc: Arhivele Cancelariei CC al PCR si Arhivele Securitatii.
VORBE-N VANT. O practica veche de 50 de ani fusese aceea a promisiunilor fara acoperire facute de liderii comunisti. La adapostul oricarei actiuni de dat socoteala pentru iresponsabilitatea declaratiilor facute, liderii regimului comunist au excelat prin discursuri mincinoase deopotriva asupra trecutului si viitorului.
Practica a fost continuata si dupa schimbarea lui Ceausescu. "Adevarul asupra evenimentelor din 1989" a fost si ramane o constanta a promisiunilor electorale. Facuta cu convingerea ca nu exista obligativitatea respectarii ei. Astfel ca niciodata in cei 15 ani de guvernare postcomunista nu s-a pus problema evaluarii arhivelor al caror continut este lamuritor si asupra evenimentelor din 1989.
"ARMATA NOASTRA POPULARA". Precum in cantecul cunoscut, speculandu-se nevoia general umana de credinta in cineva bun si curat, la 22 decembrie 1989, Armata a redevenit populara. Sub scutul lozincii "Armata e cu noi" si omagiile inocentelor multimi, capii ei au derulat la 22 decembrie o actiune fara precedent - autoimproprietarirea cu arhivele comunismului romanesc.
In chiar ziua de 22 decembrie 1989 a fost luata in stapanire arhiva Securitatii. Sub pretextul distrugerilor "teroriste", arhiva CC al PCR a fost, de asemenea, confiscata de Armata.
In absenta unei legi adecvate noilor realitati, s-a intarziat - vreme de sapte ani! - predarea "arhivei partidului" catre Arhivele Nationale. Transferul a inceput abia in 1996, unele documente nefiind preluate nici in ziua de azi. Desi decizionalii Serviciului Roman de Informatii au negat continuu si vehement orice legatura cu serviciile speciale comuniste, arhiva fostei Securitati a fost trecuta in custodia noii institutii. Precum "arhiva partidului", nici arhiva fostei Securitati n-a ramas intreaga dupa stagiul efectuat la Armata.
SEMNALE IN ETER. Generalul Spiroiu, ministrul Apararii Nationale, si Virgil Magureanu, seful SRI, au fost in 1992 protagonistii unei conferinte de presa despre arhivele comunismului romanesc. In cadrul ei, Virgil Magureanu a declarat public ca, in decembrie 1989, peste 39.000 de dosare au fost sustrase din arhivele Securitatii. 20.000 dintre acestea au fost folosite de diverse publicatii, iar celelalte au fost scoase din tara. La randu-i, capul Armatei din acel moment a declarat ca in ceea ce priveste arhiva CC a PCR, 100.000 de dosare din ea au fost puse la dispozitia Arhivelor Nationale Istorice Centrale. Restul - cate au fost, cate mai sunt si de ce Armata s-a instapanit peste ele - n-a cerut nimeni socoteala.
JOCUL CU TRECUTUL. De fiecare data cand echipele de guvernanti intra in criza dificultatilor de solutii economice si sociale, se recurge la clasica manipulare a dezgroparii securii razboiului cu trecutul.
De fiecare data cand asupra vreunui om politic se abate razbunarea altora, apar in presa dovezile compromitatoare ale colaborarii sale cu Securitatea ori ale sprijinului acordat sau primit in ascensiunea sa de anumite personaje diabolizate ale trecutului regim comunist.
"Dezvaluirile" presei facute in asemenea dubioase imprejurari sunt, la randu-le, prezentate marelui public ca dovezi ale democratiei postcomuniste romanesti. Nici una dintre institutiile abilitate din ceea ce numim acum "stat de drept", "societate civila" ori "tara democrata" nu se sesizeaza cu asemenea prilejuri de unde, cum si cu ce pret "ies" asemenea documente? Cine si in folosul cui le gestioneaza? Si, mai ales, de ce intr-o tara unde se promite accesul la informatie cunoasterea trecutului este manipulata in functie de anumite scopuri politice?
Alte dileme tipice RomAniei.. Cunoasterea trecutului - nu doar in scopuri politice, cat mai ales in scopuri stiintifice si civice - impune insa accesul la arhive. Desi in Romania comunista s-au petrecut fapte de mare gravitate - deportari, persecutii si condamnari politice la care se alatura manipularile si mortii din decembrie 1989 - , documentele istoriei acestor ani sunt in cea mai mare parte inaccesibile cercetarii. Desi cei doi creatori ai fondurilor acestor importante arhive pentru trecutul nostru - Securitatea si Partidul Comunist Roman - au disparut in chiar ziua de 22 decembrie 1989, arhivele lor nu sunt accesibile decat partial consultarii. Faptul se afla in contradictie cu insasi Legea arhivelor adoptata in 1996, conform careia, data fiind disparitia creatorilor de fond, respectivele arhive intra in circuit public.