vineri, 22 august 2008

Scumpe tovarăşe Nicolae Ceauşescu!

Florin Mihai

Nealinierea României la invadarea Cehoslovaciei i-a adus lui Ceauşescu o popularitate imediată în afara ţării şi printre români. În scrisori, redactate şi trimise atunci din proprie iniţiativă, "oamenii muncii" îl gratulau cu epitete precum "izbăvitorul naţiei", "român adevărat", "Măria Voastră". Din epistole reiese că oamenii se aşteptau să înceapă războiul.

"Scumpe tovarăşe Ceauşescu, azi, 21 august orele 13.10, am deschis radioul şi deodată am auzit glasul Dumneavoastră, care a fost întărit de o forţă supranaturală. Cuvintele Dumneavoastră mi-au înfiorat fizicul, emoţiile m-au cuprins şi durerea m-a răpus la pat". Aşa începe una dintre sutele de scrisori trimise conducătorului statului român, păstrate în arhiva Comitetului Central al PCR, "trecută" între timp la Arhivele Naţionale.
Care să fi fost starea de spirit a românilor în august 1968? Ce gînduri îi animau atunci în prag de război cu URSS, una dintre superputerile militare ale vremii? Scrisorile dezvăluie toate trăirile: încredere şi îngrijorare, îndîrjire şi speranţă, dar mai ales patriotism. Convinşi că e nevoie de ei, oamenii au propus diverse soluţionări ale crizei (înarmare, mobilizare generală, alianţe militare şi diplomatice etc.). Pentru prima oară în istoria regimului, lozinca "unităţii strînse" în jurul "conducerii de partid şi de stat" devenise o realitate. Oamenii au răspuns cu entuziasm apelului de înfiinţare a gărzilor patriotice.
ROMĂN ADEVĂRAT. Mulţi veterani de război i s-au adresat atunci lui Ceauşescu. Printre ei, şi Ştefan Statie, în vîrstă de 45 de ani, stabilit în oraşul Făgăraş. "Nu admit alte popoare străine să ne calce în picioare Patria noastră scumpă România, îi scrie el liderului. Ţara noastră România este o ţară frumoasă şi bogată şi pentru acest fapt alte popoare rîvnesc la ea. Sînt gata oricînd să iau din nou mitraliera în mînă şi, cu sete şi răzbunare, să fac ceva pentru apărarea patriei şi naţiunea română", scria veteranul. "Tovarăşe Secretar General, să ştiţi că îmi place foarte mult politica pe care o duceţi dvs. Asta înseamnă că sînteţi Român adevărat. Pentru acest fapt eu vă felicit", şi-a încheiat epistola Ştefan Statie.
COMPARAT CU... VLAD ŢEPEŞ. Lectura scrisorilor adresate lui Nicolae Ceauşescu cu ocazia invadării Cehoslovaciei devine surprinzătoare şi din alte motive. Întocmai ca pe timpul domniilor medievale, înainte chiar ca propaganda de partid să-l compare pe Nicolae Ceauşescu cu vechii voievozi, sînt oameni ce i se adresează secretarului general al PCR cu... "Măria Ta". Bunăoară, scrisoarea semnată cu iniţiala B: "Tovarăşe Ceauşescu, noi, oamenii simpli, ne manifestăm deplina încredere în dvs. şi, în simplitatea noastră, vă asemuim marelui voievod al Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş. Fie să ne îngăduiţi a ne adresa dvs. cu formula «Măria Ta». Nu cultivăm cultul personalităţii, dar vedem în dvs. izbăvitorul acestei naţii. De aceea vă rugăm a lua măsuri pentru protecţia corpului dvs. Dubcek este un erou, dar n-a reuşit să-şi salveze poporul. Dvs. trebuie să fiţi eroul care să reuşească. Sîntem siguri că veţi reuşi."
SFATURI STRATEGICE. Cetăţeni mai mult sau mai puţin pricepuţi într-ale politicii externe şi relaţiilor internaţionale, i-au dat lui Nicolae Ceauşescu sfaturi pentru alianţe diplomatice şi stratageme de ducere a războiului. Printre posibilii aliaţi, China, Iugoslavia şi chiar statele capitaliste (RFG, Franţa etc.), după proverbul strămoşesc "La nevoie te faci frate şi cu dracu’". "Să întărim legăturile în mod secret cu Tito şi China, întîi, pentru că ei ne ajută pe planul politicii externe, şi, în al doilea rînd, pentru că prin Iugoslavia putem procura armament mo-dern din orice ţară din lume", se scria într-o "anonimă". Dotarea armatei române îi preocupa pe mulţi dintre cei care i-au scris atunci lui Ceauşescu. Folosindu-se de propria experienţă militară şi de ultimele arme moderne de care aflaseră, expeditorii l-au sfătuit să cumpere şi să fabrice tancuri, rachete şi cîte altele. "Am văzut la televizor maşini mici cu şase rachete antitanc, i-a scris un cetăţean cu pseudonimul "Critic Sever" pe 28 august 1968. Acestea sînt excepţionale, dar trebuie să se găsească gata de luptă în păduri, la circa 10 km de frontieră, calculată, cîte o maşină la 1 km de graniţă lungime. Ne-ar trebui, în acest caz, peste 5.000 de asemenea maşini cu 30.000 de rachete. Asta ar fi aproape suficient. Trebuie să profităm de Munţii Carpaţi şi să fie multe baze de rachete antiaeriene." Un altul, care a semnat cu pseudonimul "un român din Bucovina", recomanda utilizarea aruncătoarelor de grenade (10.000-15.000) şi avioanelor cu reacţie.
GLASUL BASARABIEI. Posibilitatea unui conflict cu URSS a trezit şi speranţa recuperării teritoriilor ocupate de sovietici în 1940 (Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei). Astfel, Ioana Dumitrache din Giurgiu scria "Partidului": "Apa Nistrului ne cheamă, iar glasul Basarabiei cere eliberarea ei şi se va realipi la Patria-i Mumă (România), deoarece acest ţinut este rupt de patria sa, locuitorii ei, fraţii noştri români, doresc să revină la graiul şi limba lor română".
GÎNDURI DIN POPOR. Pentru unii, evenimentul din 1968 a părut şi un nimerit prilej de a se remarca în faţa conducerii "de partid şi de stat". Alexander Pauluici, "în vîrstă de 17 ani, elev al şcolii profesionale din Victoria, pasionat de politica internaţională", după cum singur se caracteriza, şi-a expus şi el părerea despre politica externă a României. "Citesc telegrame externe redate în ziarele noastre, ascult comentarii care de multe ori îmi dau de meditat. (...) Mă declar împotriva războiului de agresiune dus de SUA în Vietnam, împotriva conflictului din Orientul Apropiat şi a celui din Nigeria. Acestea sînt doar cîteva exemple care demonstrează clar că securitatea şi pacea lumii sînt ameninţate". Tînărul a propus chiar şi înfiinţarea unei organizaţii pentru "apărarea păcii": "M-am gîndit să se creeze o organizaţie internaţională formată din tineri, care să militeze pentru pace, libertate şi frăţie între popoare. Am pregătit şi un manifest al acestei organizaţii. Organizaţia se va numi astfel: «Organizaţia internaţională a Tineretului pentru Pace», avînd următoarea lozincă «Tineri din toate ţările, militaţi pentru pace!»"
I s-au adus aceste scrisori lui Ceauşescu la cunoştinţă? Ce-a zis el? Arhivele nu ne dau indicii.

Nemulţumiri şi critici
În entuziasmul general, cîţiva "îndrăzneţi" au criticat unele decizii de politică internă ale regimului. Într-un astfel de "rechizitoriu", nesemnat, s-au denunţat obligativitatea naşterilor şi prelungirea orelor de muncă. Pe lista neagră a nemulţumiţilor mai figurau: "Scumpirea vieţii (a chiriilor cu aproape 300%), a fructelor, zarzavaturilor, cărnii etc.; iar acum, în ultimul timp, se zvonesc: modificarea legii pensiilor cu prelungirea vîrstei de pensionare pînă la 65 şi 60 de ani, pentru bărbaţi şi femei. Totodată, se afirmă majorarea taxelor de transport în comun în Bucureşti. Toate aceste măsuri au nemulţumit şi nemulţumesc profund populaţia şi, în orice caz, contribuie la dezbinarea unităţii", încheia scrisoarea unul dintre criticii regimului Ceauşescu, fără să semneze.

Contra nevestelor rusoaice
În noianul de scrisori trimise conducerii de partid s-au strecurat şi întrebări deranjante. În "gura lumii" au intrat liderii de partid căsătoriţi cu rusoaice acuzate de spionaj. Iată ce au scris semnatarii reuniţi sub titulatura "un grup": "De ce sînt menţinuţi în funcţii de conducere din cele mai înalte, cei care au soţiile rusoaice, unele chiar fără cetăţenie română? De ce acum aceşti oameni au responsabilităţi în organizarea gărzilor muncitoreşti? Oare soţiile lor, care periodic merg la ambasada rusă, nu-i trag de limbă acasă, suflă anumite probleme şi le transmit mai departe?".

"Măria Voastră, trebuie să vă reamintiţi viaţa copilăriei, care nici nu gîndiţi ca în viaţă să ajungeţi conducătorul acestei ţări. Funcţia dvs. nu este făcută la întîmplare, ci aţi fost ales de Dumnezeu pentru a conduce această ţară şi vă revine datoria tot de la Dumnezeu de a înfiinţa comunismul român, nu al Uniunii Sovietice, doctrina marxist-leninistă, lege pe care însuşI poporul sovietic nu a respectat-o şi a călcat-o"
Ioana Dumitrache , Giurgiu, 1968

[Cititi articolul in Jurnalul National]